Cisnadianu' Turmentat

Blog pamflet de cisnadie, Cisnadia I-reala, Cisnadia prin ochii contribuabilului

Poftim cultura.

Aici se vor aduna toate textele cu iz cultural. Fie ca este poezie fie ca este proza.

De la cititori adunate si inapoi catre cisnadieni date.

Unele vor fi cu autor anonim, altele cu autori asumati cunoscuti, altii mai putin cunoscuti .

Ma bucur ca lumea a inceput sa ceara din nou cultura scrisa si nu filmulete youtube, de aici si ideea acestei rubrici separate.

Enjoy!

Poezii cu autori cisnadieni:

Claudiu Solomon

O lacrima de-a ta

 

As vrea sa fiu o lacrima de-a ta

 

Sa traiesc o clipa-n viata ta

 

Sa ma scurg incet pe fata ta in zori

 

Apoi sa renasc in ochii tai de mii de ori

 

Iar cand ochii tai nu vor mai plange

 

Si lacrimile tale se vor stinge,

 

Eu voi muri de dorul tau

 

Si atunci voi plange eu in locul tau

 

Inger fara aripi

 

Ce frumoasa esti femeie

 

In rochie alba de mireasa

 

Astazi Imi vei fi sotie

 

Pe veci vei fi a mea aleasa

  

In par iti stralucesc cateva stele

 

La gat colier de perle ai,

 

Tu esti zana visurilor mele

 

Fericirea zi de zi mi-o dai

  

Esti un inger fara aripi

 

Ratacit pe acest pamant

 

Care uneori distruge

 

Al iubirii legamant

  

Tu esti insa nemuritoare

 

La fel cum ingerii toti sunt,

 

EU……o fiinta care moare

 

Si se intoarce in mormant.

 

Poate ca EU sunt TU

 

Eu sunt! sau poate am fost

 

Eram, sau poate ca voi fi

 

Traiesc, sau poate inca-s mort

 

Visez, sau poate m-am trezit

  

Poate ca EU sunt TU, iar TU esti EU

 

Iar atunci cand TU te gandesti la mine,

 

Stiu ca esti TU pentru ca EU

 

Sunt cel ce s-a gandit la tine

  

Dar daca TU esti EU, iar EU sunt TU

 

De ce atunci cand ma gandesc la tine

 

Ma vad in oglinda doar pe mine?

 

Pentru ca cea din fata ei esti….TU

  

Nu vreau ca EU sa mai fiu TU

 

Nici TU oglinda visurilor mele,

 

Iar atunci in gandurile mele

 

Nu voi mai fi EU, vei fi doar…TU.

 

 Urmeaza statia “Paradis”

 

In dimineata zilei mult prea scurte

 

Cand cerul a plans cu lacrimi reci,

 

Zeci de suflete pierdute

 

Au plecat dintre noi pe veci

  

S-au suit in trenurile mortii

 

Parasind acest pamant,

 

Si lasati in voia sortii

 

Au ajuns pe taramul sfant

  

Printre lacrimi si suspine

 

Ce nu s-au uscat inca bine,

 

Un inger vine inspre mine

 

Ma priveste si imi spune:

  

-Omule, tu nu mai plange!

 

Curand te vei trezi din vis,

 

Iar durerea se va stinge

 

-Urmeaza statia….”Paradis’

 

Iluzii

 

Prezenta ta ma inconjoara inca

 

Chiar daca tu demult plecata esti

 

Oglinda iti mai reflecta chipul,

 

Iar patul ma intreaba”-unde esti?”

  

Inca iti mai respir parfumul

 

lasat candva pe perna mea

 

Iar cand privesc pe geam in departare,

 

Te vad venind sau poate…mi se pare

  

Sunt doar iluzii despre un trecut frumos

 

Amintiri sterse ce acum nu mai au rost

 

Clipe placute petrecute-n taina,

 

O iubire ce acum provoaca rana

  

Sunt doar iluzii ingropate-n viitor

 

La umbra amintirilor ce mor,

 

Vor incolti din nou cand destinul o sa vrea

 

Sa te aduca iar in preajma mea.

 

O iubire de o vara

 

De cand ai plecat orasul mi se pare gol

 

Si vremea parca joaca acelasi rol,

 

E rece si mohorata zi de zi

 

Oare si ea asteapta ca tu inapoi sa vi?

  

Mi-e dor de zilele cu soare

 

Cand ne plimbam prin parcul plin cu flori,

 

Iar noaptea ne scaldam in mare

 

Apoi pe plaja adormeam pana in zori

  

Doar o vara cu tine imi mai doresc

 

Zi de zi cu gandul asta ma trezesc,

 

Sa ne mai aruncam odata in mare

 

Iar eu sa-ti sarut trupul plin de sare

  

Asta e tot ce imi mai doresc

 

O iubire de o vara iar sa mai traiesc

 

O vara pentru todeauna

 

Ca iubirea noastra nu va mai fi niciuna.

 

Nu ma uita!

 

Cand timpul nemilos isi va arunca

 

Valul uitarii inspre tine,

 

Tu cu greu vei incerca

 

Sa-ti mai amintesti de mine

  

Eu de aceea iti daruiesc

 

Acum cand nu pot sa-ti vorbesc

 

Cateva versuri pe o fotografie

 

Si un zambet cald din Cisnadie

  

Sa ma pastrezi in anii care vin

 

Acolo cand vei fi printre straini

 

Iar cand lumea va fi rea cu tine,

 

Priveste-ma si iti va fi mai bine

  

Iar cand acasa tu vei reveni

 

Si poate eu aici nu voi mai fi,

 

Sa sti ca undeva …candva

 

Te-am iubit ….Nu ma uita!

 

La moartea mea

 

La moartea mea, din cer as vrea sa cada o stea

 

Sa-ti lumineze viata in lipsa mea

 

Caldura ei sa te incalzeasca

 

Lumina ei sa te pazeasca

  

Iar daca cerul ma va chema la el candva,

 

Tu sa nu te superi draga mea

 

Sa-ti traiesti mai departe viata ta

 

Dar pe mine te rog nu ma uita

  

La moartea mea nu vreau sa te vad plangand

 

Fi vesela si poate o sa ne vedem in curand,

 

La sarbatoarea florilor de crin

 

Ce m-au ucis candva in somnul meu cel lin

  

Iar cand florile de mac vor plange

 

Cu petale mari de sange,

 

Sa sti ca viata ta se va sfarsi

 

Iar noi vom fi alaturi zi de zi.

 

Te iubesc!

 

“Te iubesc!”-doua cuvinte ce au pierit demult

 

Pe buzele ultimilor indragostiti

 

Mai pot ele oare sa trezeasca-n mine

 

Acelasi fior pe care l-am trait candva?

  

“Te iubesc!”- cuvinte spuse-n soapta

 

Al caror sens l-am uitat deja

 

Si spuse acum nu mai au nici un rost

 

Pentru mine sunt la fel de reci precum mi-e inima

  

“Te iubesc!”-doua cuvinte ce nu imi mai spun nimic

 

Demult le-am ingropat in inima inghetata,

 

Si care acum timid incep din nou sa bata

 

In inima mea de piatra care acum e suparata

  

“Te iubesc!”- cuvinte pe care as vrea sa le mai rostesc odata

 

Sa simt din nou cum e iarasi sa iubesti,

 

Pacat ca n-a aparut in viata mea aceea fata

 

Careia sa-i spun iarasi:…”Te iubesc!”

 

Noapte de craciun

 

In noaptea asta luminata

 

Cand ingerii pe cer se arata

 

Vom incerca sa fim putin mai buni

 

De dragul lor ne vom gandi iar la strabuni

  

Ei sunt parintii nostrii care au plecat demult

 

Dar astazi i-si intoarc fata spre pamant

 

Ne vor veghea in noaptea asta mare

 

In pragul unui inceput de sarbatoare

  

Vom fi mai buni sperand ca intr-o zi

 

Craciunul ne va aduce printre vii

 

Acei parinti care au plecat demult

 

Si care acum se odihnesc intr-un mormant

  

Cand noaptea sfanta se va scurge,

 

Iar visele noastre se vor stinge

 

Vom incerca sa fim putini mai buni,

 

Va rog sa nu uitati ca aveti ….strabuni!

 

Suflete pereche

 

De ce plangi iubito in noaptea asta mare?

 

Oare sunt eu motivul lacrimilor tale?

 

Nu merit eu o lacrima din ochii tai sa curga

 

Te-am parasit sa sti, acum te rog ma uita

  

N-am vrut sa te ranesc si sti prea bine

 

O alta fata insa ma indepartat de tine

 

Ai fi dat orice sa ma ai aproape,

 

Dar viata e prea dura si sti ca nu se poate

  

De ti-am gresit, ma iarta n-am vrut sa te ranesc, sa sti

 

Poate am sa ma intorc vreoadata iar la tine….intr-o zi

 

Iar lacrima ce uda a ta perna in noapte,

 

Ne va unii din nou chiar daca eu voi fi departe

  

Si vom trai aceleasi clipe-n care

 

Iubirea noastra era nemuritoare,

 

Si iti voi sopti iar la ureche:

 

-Iubito suntem doua suflete pereche!

 

Cine sunt eu?

 

Cine sunt eu? un fulg de nea purtat de vant,

 

Un graunte de nisip pe acest pamant

 

Un strop de ploaie, intr-un ocean prea plin

 

Asta sunt eu si al meu destin

  

Eu sunt lacrima ce curge

 

Pe obrazul tuturor

 

Atunci cand viata lor se stinge

 

Prea devreme…..uneori

  

Sunt o stea pe cerul noptii

 

Intr-o noapte fara nori,

 

Care uneori se stinge in explozii de culori

  

Asta sunt eu prin lume calator

 

Un simplu OM, uneori prea visator

 

Care se intreaba tot mereu

 

Cine sunt EU? ……cine sunt EU?

 

Fluturi albi

 

Aseara am avut un vis

 

Se facea ca intru in paradis

 

Si fluturi albi spre cer zburau

 

Pe aripile lor suflete purtau

  

Erau si bune, erau si rele

 

Din pacate nu eram printre ele

 

Un rau curgea inspre izvor

 

Intre lumea mea ……si a lor

  

Apoi a aparut deodata

 

Un pod peste lumea cealalta

 

Stralucea in soare tot mereu

 

Am incercat sa-l trec si eu

  

Dar fluturii mi-au spus din zbor

 

“-Nu a sosit timpul inca sa mori”

 

Iar podul a disparut atunci in nor

 

As fi dat orice atunci sa pot sa zbor

  

Si m-am trezit din vis cu un singur gand

 

Sa ma intalnesc cu ei cat mai curand,

 

Oare cine ar putea a doua oara

 

Sa-si doreasca intradevar sa moara?

 

Nu suntem ingeri

 

De-as mai fi inger calator prin nori

 

M-as cobora la tine sa te privesc in zori

 

Sa te privesc, sa te trezesc,

 

Din somnul tau cel dulce as vrea sa te rapesc

  

Si vom zbura spre soare inca o zi

 

Aripile mele curand se vor topi

 

Si vom cadea incet inspre pamant

 

Curand ne vom trezi intr-un mormant

  

Nu suntem ingeri sa zburam iarasi spre cer

 

Nici nori nu sunt iar soarele acum e efemer

 

E intuneric si e frig in lipsa lui

 

De soarta noastra insa nu-i pasa nimanui

  

Vom astepta sa apara intr-o zi

 

Alt inger sa ne aduca printre vii

 

Iar daca soarele se va indura de noi

 

Vom zbura din nou alaturi printre nori

  

Curand aripile n-i se vor rupe-n vant

 

Iar noi vom cadea iarasi pe pamant,

 

Nu suntem ingeri care zboara printre nori

 

Suntem doi tineri…..vesnic visatori.

 

Vampir pentru o zi

 

Atunci cand luna incet rasare

 

Luminand al meu sicriu,

 

Ma trezesc din somnul care

 

M-a ucis cand am fost viu

  

Ce ciudat ma simt acum

 

Cand prin noapte ratacesc

 

Si hoinar printre morminte

 

Sange proaspat nu gasesc

  

Tare as vrea sa intalnesc

 

La miezul noptii ….o fecioara

 

Cu sangele ei sa ma hranesc

 

Sa mai traiesc si maine seara

  

Dar noaptea asta e prea scurta

 

Si pustie e se pare

 

Iar fecioara ce o astept

 

Nu cred ca o sa mai apara

  

Iar cand zorii zilei se ivesc

 

Tare as vrea a mai traiesc

 

Dar curand ma voi trezi

 

In vis, am fost……vampir pentru o zi.

 

Reincarnare

 

Iubito plange-ma de vrei

 

Cu lacrimi mari fierbinti

 

Si nu voi uita de ochii tai

 

Acolo printre sfinti

  

Si cand va veni timpul sa revin,

 

In pantecul tau as vrea ca sa suspin

 

Sa ma iubesti cum m-ai iubit si alta data

 

Langa tine sa fiu iarasi viata toata

  

Iar cand la pieptul tau voi sta in zori de zi

 

Tu imi vei da nectarul lui sa-l pot sorbii

 

Setea de iubire so pot potoli

 

Dar nu va fi nicicand la fel ca-n prima zi

  

N-ai sa intelegi nicicand iubirea mea

 

Ca eu sunt cel ce te-a iubit candva

 

Si am renascut la viata in preajma ta

 

Si doar destinul te-a adus din nou in viata mea.

 

Regrete

 

De ce inima ma doare

 

Atunci cand vreau sa uit

 

Acel chip pe care

 

Demult l-am cunoscut?

  

Iar cand o lacrima se scurge

 

Nu vreau s-o sterg..nu pot

 

As vrea ca ea sa spele

 

Al tau chip din gandul meu pe loc

  

Acum regret iubito, acea zi in care

 

Te-am intalnit pe tine, asa din intamplare

 

Si te-am iubit prea mult… tu m-ai tradat se pare

 

Acum regret si plang iar inima ma doare

  

Dar cred ca timpul le va vindeca pe toate

 

Iar viata noastra va merge mai departe,

 

Si vom uita se pare tot ce a fost

 

Fara regrete, fara ura…..n-are rost.

 

Testament

 

Acum cand moartea imi da tarcoale

 

Si sufletul sa zboare iarasi vrea

 

Cand inima sa bata a uitat

 

Iar ochii se vor stinge imediat,

  

Voi lasa ca hrana trupul meu

 

Viermilor care se vor hrani din el

 

Inima mea insa as vrea

 

Sa mai bata iar in pieptul alcuiva

  

Si astfel sufletul meu va fi salvat

 

Caci a fost spalat prin iubire de pacat

 

Si va putea intra in paradis

 

Mai curat, mai liber, mai deschis

  

Iar daca nu se va intampla asa

 

Dumnezeu cu greu ma va ierta

 

Si voi primi blestemul lui

 

Sa ard in focul iadului.

 

Insomnia

 

Cand ochii mei sa doarma au uitat de tot

 

Si visele frumoase nu se mai intorc,

 

Iar noaptea e prea lunga si trista uneori

 

Doar gandul meu la tine ma tine treaz in zori

  

Si daca ai sti, iubito ce frumoasa-i noaptea

 

Cu stele cazatoare si licurici in zbor

 

Si greieri care canta neobositi pana in zori

 

Aceeasi melodie de mii si mii de ori

  

Iar cand lumina risipeste perdeaua grea a noptii

 

Cocosii vor vestii venirea diminetii

 

Si soarele curand va rasari pe cer

 

Facand ca visul meu sa devina efemer

  

As vrea macar o clipa ochii sa-i inchid

 

Sa sper ca somnul curand va reveni,

 

Dar el se pare ramane o amintire

 

Un vis frumos.. la fel ca o clipa de iubire.

 

Vieti paralele

 

Eu sunt cel ce aduce seara

 

Pe la gene iti aduc visarea

 

Si patrund in visul tau

 

Si raman pana in zori

  

Iar apoi spre dimineata

 

Cand soarele pe cer se-inalta

 

Voi rataci prin lume inca o zi

 

Spre seara iti promit voi reveni

  

Nu sunt nici inger nici strigoi

 

Sunt doar un un suflet trist ratacitor

 

Ce traiesc si mor in visul tau

 

Apoi ma nasc din nou chemat de dorul tau

  

Apoi spre toamna vietii tale

 

Cand visul din somnul tau dispare,

 

Voi muri de tot sperand a ma renaste

 

In alta viata iti promit …ma vei cunoaste.

 

Iubire inselata

 

Iubirea e un colt de paradis

 

Iubirea intradevar te inalta

 

Doar ea iti mai poate da speranta

 

Atunci cand tot in jurul tau sa stins

  

Mereu vei cauta in jurul tau iubirea

 

Dar ea de tine se va ascunde iar

 

Pentru ca atunci cand ea ti-a fost alaturi

 

Crezand in ea..ai inselat-o in zadar

  

Atunci cand gandul tau se indreapta

 

Spre o iubire veche din trecut

 

Si ai vrea sa mai revezi odata

 

Acel chip ce l-ai iubit demult,

  

Amintirea aceasta iti va renaste in minte

 

Acel sentiment pe care l-ai crezut pierdut

 

Si care acum timid din nou se naste

 

In inima ta la fel ca la inceput.

 

Vieti paralele

  

Eu sunt cel ce aduce seara

 

Pe la gene iti aduc visarea

 

Si patrund in visul tau

 

Si raman pana in zori

  

Iar apoi spre dimineata

 

Cand soarele pe cer se-inalta

 

Voi rataci prin lume inca o zi

 

Spre seara iti promit voi reveni

  

Nu sunt nici inger nici strigoi

 

Sunt doar un un suflet trist ratacitor

 

Ce traiesc si mor in visul tau

 

Apoi ma nasc din nou chemat de dorul tau

  

Apoi spre toamna vietii tale

 

Cand visul din somnul tau dispare,

 

Voi muri de tot sperand a ma renaste

 

In alta viata iti promit …ma vei cunoaste.

 

Iubire inselata

  

Iubirea e un colt de paradis

 

Iubirea intradevar te inalta

 

Doar ea iti mai poate da speranta

 

Atunci cand tot in jurul tau sa stins

  

Mereu vei cauta in jurul tau iubirea

 

Dar ea de tine se va ascunde iar

 

Pentru ca atunci cand ea ti-a fost alaturi

 

Crezand in ea..ai inselat-o in zadar

  

Atunci cand gandul tau se indreapta

 

Spre o iubire veche din trecut

 

Si ai vrea sa mai revezi odata

 

Acel chip ce l-ai iubit demult,

  

Amintirea aceasta iti va renaste in minte

 

Acel sentiment pe care l-ai crezut pierdut

 

Si care acum timid din nou se naste

 

In inima ta la fel ca la inceput.

 

Crud razboi

 

In zorii zilei de apoi

 

Cand clopotele bat pentru noi

 

Un inger decazut va cere iar razboi

 

Pacatul lui renaste ura printre noi

  

Si cand speranta moare inabusita-n plans

 

Doar iubirea va salva al vietii curs

 

In rugaciuni si vise spulberate-n zori

 

Doar plansul pruncilor ce mor se va auzi prin nori

  

Cand suferinta se va stinge in oceanul plin de lacrimi

 

Cand pruncii nenascuti vor fi din nou ca fratii

 

Cand ingerii din cer vor revenii la noi

 

Iubirea va opri acest crud razboi

  

Doar atunci anotimpul pacii va putea veni

 

Peste un pamant pustiu si fara vii

 

La ce folos atata ura printre noi

 

Cand dragostea va pieri in acest crud razboi.

 

Primavara

 

O raza de soare din cer acum coboara

 

Caldura ei curand ne inconjoara

 

Pasari pe cer din nou acuma zboara

 

Cantand mereu “-E iarasi primavara”

  

Un cuc isi canta numele pe o creanga,

 

Un pui de lup invata acum sa mearga,

 

Doar ursul somnoros inca mai doarme

 

Curand se va trezii…..ii este foame

  

De sub covorul de omat acum rasare

 

Timida si subtire…intaia floare

 

E un ghiocel putin cam rusinat

 

De aceea isi tine capul aplecat

  

O barza aterizeaza in varful casei

 

Plescanind din cioc..e ora mesei

 

O broasca va servii la mic dejun

 

O musca pentru ea e un desert bun

  

Ea va zbura curand spre alta casa

 

Atunci cand frigul din nou se lasa,

 

Si vom spera sa revina a doua oara

 

Cat mai curand…..poate la primavara.

 

De ziua ta

 

De ziua ta..iubita mea

 

As vrea sa-ti daruiesc ceva

 

Un colt de soare…si alceva

 

O stea din carul mare ..de-as putea

  

Pe ingerii din cer ii voi ruga

 

Sa-ti cante in dar de ziua ta

 

Si sa-ti ofere daca ai vrea

 

Aripi la cer sa poti zbura

  

Iar daca luna de pe cer ma va ajuta

 

Si soarele va fi de partea mea,

 

Iti voi promite ca le vei avea

 

Pe toate astea in dar de ziua ta

  

Dar tot ce am promis ca iti voi da candva

 

N-am sa-ti ofer nicicand de ziua ta

 

Un singur lucru cred ca vei avea…

 

Iubirea mea, in dar de ziua ta.

 

Amintiri din alta lume

 

As vrea sa ma intorc in timp

 

In alta lume sa ma vad traind

 

Sa retraiesc din nou momentul in care

 

Printesa mea a vrut sa ma omoare

  

Sa o privesc in ochi in clipa-n care strange

 

Sabia ascutita ce inima-mi strapunge

 

Sa vad cum lacrima din ei se scurge,

 

Pentru printul ei care acum se stinge

  

Apoi sa intorc din nou in timp

 

Ma vad razand atunci copil fiind

 

Nu vad barbatul care arcul si-l intinde

 

Dar inima mea sageata i-o cuprinde

  

Si ma intorc in timpul meu

 

Satul sa vad cum mor mereu

 

Si ma intreb serios anume

 

Cum voi murii in asta lume?

 

Pe aripi de inger

 

Tu inger ce ai renascut din foc

 

Si nu ti-ai ars aripile deloc

 

Tu inger care in fiecare zi

 

Imi soptesti la ureche poezii

  

Si care in fiecare noapte

 

Veghezi asupra mea aproape

 

Cine esti tu? si cine te-a trimis?

 

Sa ma iei cu tine acolo in pradis

  

Iar eu sa las in urma tot ce am scris

 

Ca tu sa-mi spui ca totul a fost ..un vis?

 

Te rog mai lasa-ma un timp

 

Ca lumea sa inteleaga cine sunt

  

Apoi iti promit ca intr-o zi

 

Aripile tale vor primii

 

Pene de aur si-ai sa sti

 

Ca viata mea curand se va sfarsii.

 

Parfumul vietii unei flori

 

In zorii diminetilor senine

 

Roua florilor usor se asterne

 

Si asteapta ca soarele

 

Sa le sarute usor petalele

  

Apoi uscate lin de vant

 

Sa imprastie al lor parfum curand

 

In toate cele patru zari,

 

Ca un ecou al dragostei chemari

  

Intr-un final cand noaptea incet se lasa

 

Si lumina lunii peste ele se revarsa,

 

Se vor usca de tot..murind pentru a renaste

 

A doua zi o alta floare, lumina va cunoaste

  

Udata incet de roua, sarutata usor de soare

 

Aceasta mica floare va creste tot mai mare

 

Iar cand mana omului nu o va cruta nicicum

 

O lacrima-i va curge din al ei parfum.

 

Iertare

 

Stiu ca ai plecat din viata mea

 

Si ca inima ta pe altul acum il vrea

 

Stiu ca ai lasat in urma ta

 

Rani adanci ce greu le voi uita

  

Dar cred ca timpul le va vindeca

 

As vrea sa cred ca e asa

 

Iar daca nu va fi asa

 

Inima mea cu greu te va ierta

  

Sufletul meu va fi mereu cu tine

 

Oriunde mergi el se va tine dupa tine

 

Pentru ca mi-ai jurat ..candva

 

Iubire vesnica…nu voi uita

  

As vrea sa te tezleg de juramant

 

Sa sper ca te voi uita curand

 

Dar inima mea doar pe tine te vrea

 

Si crede ca vei revenii in viata mea

  

Si eu as vrea sa se intample asa

 

Si am incredere in iubirea ta

 

Te rog!… revino in viata mea

 

Si sper ca inima mea te va ierta.

 

Intrebari fara raspuns

 

-Iubita mea! de ce esti asa de rea?

 

Si crezi ca inima mea nu te mai vrea

 

Cine ti-a spus ca nu te mai iubesc?

 

Si ai crezut ca o sa te parasesc

  

De ce asculti de gura lumii?

 

Crezand ca au dreptate unii

 

De ce le dai importanta?

 

Si nu ma crezi pe mine in fata

  

-Iubito.. vreau sa-ti spun cinstit

 

Si crede-ma nu am sa te mint

 

Tu esti totul pentru mine

 

Te iubesc! si sti prea bine

  

Nu exista alta fata

 

In viata mea nu a fost vreodata

 

Iar dac a fost cineva

 

Tu esti aceea ..nu uita

  

Asa ca draga mea..de acum inainte

 

Nu uita si tine minte

 

Gura lumii spune minte

 

Tu …asculta-ti inima inainte!

 

Vis de copil

 

Te astept din nou iubita mea

 

In noptile senine

 

Aceeasi banca…acelasi parc

 

Doar noi sub clar de luna plina

  

Iarba toata noi s-o tavalim

 

Si raul care curge lin sa-l sorbim

 

Setea dragostei din noi s-o potolim,

 

Pe banca noastra apoi sa adormim

  

Sa ne trezim din nou in zori de zi

 

Cu gandul ca am fost doar doi copii

 

Ce am gasit se pare..fericirea

 

Ascunsa la un loc cu nemurirea

  

Si sa asteptam ca soarele sa adoarma iar

 

Iar noi timizi s-o luam de la inceput

 

Apoi sa ne rugam la luna ne-intrerupt

 

Pentru iertarea primului sarut.

 

Despartire

 

Speram sa pot gasii vreodata

 

O iubire pura, sincera, nevinovata

 

Atata doar vroiam si eu

 

De e prea mult , ma rog sa ierte Dumnezeu!

  

Un suflet cald imi doream sa am aproape

 

Sa nu fiu singur iar in miez de noapte

 

Atata doar vroiam si eu

 

Si nu e mult.. sa stiti e visul meu

  

E un vis ce azi sa prefacut in scrum

 

Iubita mea a ales sa mearga pe al sau drum

 

Fra macar sa-mi spuna …”ramas bun”

 

Lasandu-ma hoinar pe starzi, ca un nebun

  

Ce rost mai are viata fara ea?

 

Acum cand inima ei nu ma mai vrea

 

Ce rost mai are Doamne sa traiesc?

 

Sa chinui doar atunci cand o zaresc

  

Sa sti ca viata are rostul ei

 

Iubesti, urasti,vrei nu vrei

 

Alte iubiri vor trece in viata ta

 

Dar prima dragoste……..nicicand nu o vei uita!

 

Singuratate

 

Este iarasi seara in orasul nostru trist

 

Somnul greu ma indruma iar spre acelasi vis

 

E un vis in care clipa a ramas in loc

 

Doar tu iubito i-mi apari imbracata-n foc

  

Caldura ta ma arde si sufletul meu plange

 

Doar ochii tai umezi, inima-mi va stinge

 

Iar daca ploaia fierbinte din ochii tai va curge,

 

Sa sti atunci iubito, pe pieptul meu v-ei plange

  

Un zgomot surd se aude si visul meu se duce

 

Risipind cu el al tau chip de inger

 

Si plang din nou pe perna mea cea goala

 

Ma uit in jur…singuratatea ma inconjoara

  

Asa e viata… uneori mai pierd

 

Si chipul acela as vrea sa-l mai revad

 

Dar el pe veci din gandul meu dispare

 

Si inima mea incet… incet ma doare.

 

Vis de iubire

 

In noaptea care incet se stinge

 

Gandul meu la tine iar ma duce

 

Te vad zambind in somnul tau cel dulce

 

Si vreau sa cred ca el la mine te aduce

  

As vrea din nou sa te intalnesc

 

Cand soarele rasare

 

Cu un sarut sa te trezesc

 

Sa alung a ta visare

  

Si sa ma strangi din nou la pieptul tau

 

Asa cum te strangeam si eu mereu

 

Sa retraim acele clipe-n care

 

Iubirea noastra era nemuritoare

  

Dar viata uneori e dura, iubirea se transforma-n ura

 

Si cand credeai ca inima ta a invins,

 

Ea reapare in suflet ca un foc aprins

 

Ce ploi fierbinti acum l-a stins

 

Si fluturi albi din nori la stins

  

Incet, incet iubirea invinge ura

 

Iar noi ne vom iubii ca la inceput…..

 

Dar ma trezesc din vis, si i-mi dau seama

 

Iubirea noastra intradevar….sa stins.

 

Cisnadianului Turmentat

de Robert Botsch

in cisnadie e-un baiat
de mic viclean ca si o vulpe
deoarece e turmentat
de toata lumea.. i se rupe

iubitor de urbe este
nu-i plac ai nostri hoti
inima in piept imi creste
cand vad cum ii f*** pe toti

asa ca scrie mai departe
lupta pentru toti cei multi
pentru cei ce nu stiu carte
pentru genii si inculti.

avem oras fara spital
dar mai bine e asa
ne operam ca don’ primar
in franta sau germania!

deci, te salut umbra din Turm
si port respect pentru ce faci
nu-ti fie frica de-acel tun
si nu te teme de tzintasi.

Frica de aseamăn

de Robert botsch

Cât de fericit mă simt că pot să scap de-această lume
Mă cufund în lumea mea speranţă, vis şi fantezie.
Iar privind din colţul meu oamenii par nişte glume
Ce nu ştiu că există o lume cufundată-n poezie.

Şi când dulcea ceaţă vine şi m-afund adânc în ea
Uit de lumea materială uit că pot iar suferi
Şi prin versurile mele vă invite în lumea mea
Lume-n care fără bani noi speranţe poţi primi.

Pot iubi prin poezie pot iubi un ideal
Iar când vine dulcea ceaţă orice lacrimă-i un vers
Şi atunci cum să-mi mai pese depărtarea de real
Când cu nişte simple versuri toate lacrimile-am şters.

Şi aşa că scriu tot timpul scriu căci nu vreau să mai plâng
Şi mă-ndepărtez de oameni uit c-am fost şi eu ca ei
Că puteam să plâng să sufăr înainte să mă vând
M-am vândut doar ca să uit acei ani atât de grei

Acei ani în labirint fără o şansă de ieşire
Tot ce am visat un fum tot ce mi-am dorit un vis
Şi acum sunt fericit că pot iubi prin poezie
Şi această lume-a mea este sfântul paradis.

Şi de mă veţi condamna voi fi cel ce va zâmbi
E uman să poţi urâ nu-i uman să fi ca mine
Voi zâmbi când voi veţi râde şi în gând voi reciti
Ale mele versuri triste aşteptând o nouă zi.

Zi în care iar voi scrie câte ceva despre noi
Vă voi plânge mă voi plânge, ce contează totu-I fum
Noi suntem doar nişte umbre nişte ne-ncetate ploi
Ce ne ştergem fără urmă când un soare apare-n drum.

Iar voi puteţi să criticaţi mai departe cât doriţi
Viaţa mea e fericirea pe care voi n-o veţi cunoaşte
Când citiţi aceste versuri vă simţiţi murdari minţiţi
Căci în inimile voastre frica de aseamăn paşte.

N-aţi văzut, cumva, o ţară?

  de Simona Barbu

Spuneţi-mi, n-aţi văzut, cumva, o ţară?
Am fost plecat vreo zece ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
… O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
„Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie…
Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă… de pe Lună!
Chiar, voi n-aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere

MUZICA BUNA: dati click aici

16 Răspunsuri to “Poftim cultura.”

  1. Leytone spus

    :) imi plac :)

  2. Va multumesc pentru aprecieri si pentru ca a-ti postat pe blog toate poeziile mele…sincer nu ma asteptam,asta inseamna ca oricine are ceva de spus i-si gaseste loc aici.Felicitari pentru ceea ce faceti pentru Cisnadieni si pentru oras in general.

  3. Eu Sepi trebe sa va spun ca e putin ce aveti pentru pagina de cultura. Claudiu esti tare. Dar de ce asa de putin??? De ce???
    Pentru ca prin oras vad mai tot mereu afise cu concerte la biserica saseasca. Cred ca daca n-ar fii acolo cei care organizeaza tot felul de activitati ne-am duce naiba la capitolul cultura.
    Cred ca Domn’ Profesor face acolo multe actiuni de cultura.
    APROPO! poate cineva sa ma lamureasca si pe mine cu o informatie??? asa pentru cultura mea personala???
    Am auzit ca Domn’ Profesor Henning face parte din Opus Dei??? Chiar e asa de mare tipul???
    Am auzit si eu, poate ma lamureste cineva.

  4. Leytone spus

    Referitor la cantitatea de cultura oferita aici pe cap de cititor….io zic ca e bine :) )) sunt 3 comentari din care 1 e al poetului :) )) Pariu ca au fost cativa care au dat pe ci cand a deschis CT pagina asta si atat,ca dupaia nu a mai intrat nimeni in afara de cei care au comentat si de CT care a tot postat! Orcum…. nu ca ma dau eu in vant dupa poezie ca nu is io cesti ce mare “dinasta” cu neuroni multi si inghesuiti care n-au loc unul de altul si dau pe afara( a nu se intelege ca jignire la adresa celor care fac poezie sau altfel de lucruri artistice si ce tin de cultura) ,dar am observat ca atat timp cat scandalu’ e in floare pe al nostru “neam” nici de pagina asta nu-l doare!
    Bafta :) )) am citit destul incat sa ma ia somnul (a nu se intelege ca poezile astea m-au plictisit…ba chiar mi-au placut ,dar e tarziu…. si trebuie sa mai si dorm :)

  5. Mahok Valeria spus

    Cuget târziu
    autor Mahok Valeria

    Mi-am înţeles părinţii cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme şi încă nu am reuşit să le mulţumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
    Am dedus că darul cel mai preţios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
    Am simţit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
    Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinţi.
    Am observat că şi iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viaţa, chiar dacă e greu.
    Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susţinători rătăciţi.
    Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărţite nu sunt bucurii.
    Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
    Am dedus că experienţele vieţii rumegate în timp nasc boabe de înţelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
    Am înţeles că numai diferenţa dintre caracterele omeneşti stimulează progresul.
    Am observat că bolovanii vieţii nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
    Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunţele înţelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
    Am simţit că iubirea are puteri magice şi dincolo de viaţă.
    Am dedus că pentru a escalada piramida vieţii cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înţeleptului.
    Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că şi eu fac parte din turma Domnului.
    Am invidiat oamenii bogaţi spiritual şi pacea inimii lor, dar nu şi renunţările lor lumeşti.
    Admir plângând bucuriile performanţelor omeneşti şi sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
    Am observat că darurile caracterelor omeneşti sunt diferite ca să ne înţelepţim unii pe alţii.
    Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viaţa cu miracolele ei surprinzătoare.
    Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simţit.
    Am dedus că oceanul purificării spirituale este singurătate îngenunchiată în credinţă.
    Am simţit că fără durere nu aş înţelege bucuria lipsei ei.
    Am observat că în turma Domnului se înmulţesc lupii, nu oile.
    Am dedus că atât de cumpătată este toată creaţia Domnului, încât ameţesc gândindu-mă la scopul ei adevărat.
    Am învăţat de toate, ca să-mi dau seama că nu ştiu mai nimic.
    Am iubit, am urât, am iertat,
    Am să primesc ce-am dat.

    21-05-2007

  6. Mahok Valeria spus

    Cuget târziu I
    poezie.ro

    de Mahok Valeria [ika ]

    Am dedus că viaţa pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
    dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
    ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseţii ei spirituale,
    care prin legile ei înţelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.
    Am învăţat că nu râvnesc şi să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
    dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape şi de sănătoasă este fericirea spirituală,
    trebuie doar să o dorească cu adevărat şi să respecte câteva norme elementare de morală,
    apoi trăgând linie de fracţie să calculeze cu ochii sufletului câtul dintre fericirea materială şi cea spirituală şi să aleagă.
    Am înţeles că nu întâmplător viaţa pământeană are scară de valori;
    dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul moral nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înţelepciunii.
    Am dedus că în travaliul vieţii pământene, poftele umane ridicate mai presus de iubirea Divină, transformă viaţa oamenilor în episoade dramatice, dar şi educative până la sfârşitul ei.
    Am înţeles că oricât de ateistă şi demonstrativă este stiinţa omenirii, în faţa neputinţei şi a morţii îngenunchiază la picioarele Divinităţii cerându-i cu pioşenie ajutor şi îndurare.
    Am dedus că oamenii aţâţaţi de poftele cunoaşterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele şi ,,blestemele” lor.
    Am înţeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mişcării şi ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.
    Am dedus că din coastele neprevăzutului curios s-au născut legile universale, dar că ele au suport divin.
    Am înţeles că mai uşor scoţi apă din inima stâncii împietrite de timp, decât să scoţi prostia din omul catâr şi capriciile din femeia frumoasă.
    Am dedus că în temniţa singurătăţii se aprind făcliile cugetărilor, idolii albi sau negri ai firii omeneşti, autocunoaşterea şi deseori moartea.
    Am dedus că omenirea şi cercetarea universului înconjurător oricât de perfecte ar deveni se vor termina într-un punct mort ca şi construcţia turnului Babel,
    probabil că şi Geneza are anotimpuri şi luptă pentru regenerare.
    Am înţeles că arta pământenilor de-a trăi în armonie cu mediul înconjurător este un dar divin, care cere mult respect pentru Decalogul biblic.

    09-03-2008

  7. Mahok Valeria spus

    Dă-mi, Doamne…
    autor Mahok Valeria

    Dă-mi, Doamne, dragoste de viaţă,
    Să nu–nţeleg greşit adevăratu-i scop,
    Că sunt aşa confuză câteaodată,
    Şi gânduri pesimiste îmi dau foc.

    Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
    Că printre ei destinul mi-l petrec,
    Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
    Privind la ai mei semeni,
    Cum de viaţă lor şi-a noastră îşi bat joc.

    Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
    Care oferă atâta frumuseţe pe pământ,
    Şi nu lăsa ca muzica ei verde,
    Să nu o înţeleg, să n-o dezmied.

    Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
    Că-ţi pot cânta în versuri măreţul altruism,
    Cu care ai împodobit viaţa şi atâtea lucruri,
    Şi dragostea, ce o râvneşte orice muritor.

    Dă-mi, Doamne, pace în suflet şi recunoştinţă,
    Să-ţi mulţumesc în fiecare clipă, că trăiesc,
    Şi să-ţi transmit mesajul de iubire mai departe,
    Căci calitatea vieţii are mare preţ.

  8. Mahok Valeria spus

    Cugetări
    personale [ Gânduri
    de Mahok Valeria [ika ]

    2010-07-11 | |

    Eu nu am scris şi nici nu am strigat îndeajuns,
    despre sfidarea sfintei dreptăţi,
    internată în azilul uitării de nemuritorii închipuiţi,
    dar ajutată de compatrioţii interesaţi de acest fenomen,
    poate spunem lucrurilor pe nume
    şi reuşim să sensibilizăm pe cei cu putere de schimbare în bine,
    a tuturor lucrurilor.

    Ferice de cei care nu a fost atinşi încă de epidemia prostiei.
    16-03-2010

    Când treceţi pragul unei şcoli,
    ar trebui să vă închinaţi cu bucurie şi recunoştinţă,
    ca atunci când intraţi într-o biserică,
    pentru că şi una şi cealaltă vă învaţă numai lucruri bune,
    necesare vieţii, fericirii,
    dar mai ales calităţii ei.
    28-03-2010

    Viaţa este o nesfârşită temă de filozofie,
    care trebuie aplicată practic
    şi îmbunătăţită spiritual.
    17-04-2010

    Cu foamea spiritului nu poţi face pace niciodată,
    decât atunci când o hrăneşti cu mană cerească,
    adică cu iubire.
    20-04-2010

    În viaţă, nu contează neaparat cantitatea
    sau valoarea lucrurilor obţinute,
    ci felul în care ştii să te bucuri pentru ele.
    21-04-2010

    Cuvintele rostite sunt ca florile pământului,
    fiecare ne sensibilizează viaţa într-un fel aparte
    şi au o personalitate bine definită,
    de aceea trebuie să alegem cu grije
    ceea ce dăruim în fiecare zi.
    22-04-2010

    Tonul şi sinceritatea cuvintelor rostite
    pot avea memorabile crâmpeie de lumină
    plăcute sufletului omenesc
    sau hăuri de întuneric nedorit.
    26-04-2010

    Florile sunt poeziile pământului,
    Păsările, poeziile cerului,
    Muzica, limbajul comun al universului,
    iar toate aceste minunăţii pământeşti la un loc,
    sunt poemele spiritului Divin,
    dăruite lumii pentru încântarea sufletului.
    06-05-2010

    Libertatea este cea mai sinceră probă a caracterului uman.
    09-05-2010

    Înţelepciunea este adevăratul talisman al fericirii.
    09-05-2010

    Sinceritatea te poate omorâ, deşi esenţa ei este Divină.
    28-07-2010

  9. Mahok Valeria spus

    CUGETĂRI:
    autor Mahok Valeria

    Cea mai scumpă podoabă a capului este coroana caracterului frumos.

    Fără iubire, fără minunile naturii şi fără bucuriile muzicii, viaţa oamenilor ar fi înfirmă, ca fără Divinitate.

    Viata este o nesfârsita tema de filozofie, care trebuie aplicata practic si îmbunatatita spiritual.

    Vrem să trăim ca-n Rai, dar ne purtăm ca dracii.

    Libertatea dezvăluie adevăratul caracter al unui popor.

    Caracterele frumoase sunt voinţe educate.

    Urcaţi la ceruri, îngerii pământeni
    ne-au lăsat moştenire lumina aripilor lor,
    ca să învăţăm mai uşor zborul înţelept spre viitor.

    Viaţa pământeană este şi va fi un ocean al destinelor, atâta timp cât nemulţumirile omenirii nu-l va sufoca cu deşeuri inutile fericirii.

    Mă simt fărâmă de ţărână şi nimic, în universul misterios şi infinit de mare, dar exist.

    Înţelepciunea este adevăratul talisman al fericirii.

  10. Mahok Valeria spus

    Primăvara
    autor Mahok Valeria

    După reci intemperii,
    Primăvara se ivi,
    Proaspătă şi parfumată,
    Cu eşarfa înflorată
    Şi cu părul răsfirat,
    Peste dealuri aruncat.

    Şi-n bătaia vântului,
    Prin raiul pământului,
    Primăvara sărutată,
    Mai de toţi e deocheată,
    Mândră zână aşteptată.

    Escortată de orchestra
    Mare de ciripitori,
    Primăvara blândă, tandră,
    Bate la ferestre-n zori,
    Trezind mari admiratori.

    Toporaşii din grădină,
    Cu narcisele de mână,
    Au incins o horă mare,
    Dezmorţindu-se-n cărare.
    Tolăniţi leneşi la soare,
    Motănelul şi Grivei,
    Au uitat de supărarea
    Ce i-a războit mai ieri.

    Printre pomii infloriţi,
    Tinerii îndrăgostiţi
    Se amestecă-n culoare,
    Confundându-se în zare,
    Fericiţi nevoie mare.

    Veselă şi tonică
    Mândră şi armonică,
    Primăvara aşteptată,
    Veseleşte lumea toată,
    De la cel mare din casă,
    Pân’la cel mai mic din poartă.

    29-03-2007

  11. Mahok Valeria spus

    Nuntă de vise
    secvenţă tanka
    de Mahok Valeria [ika ]

    Nuntă de vise
    în cuibarul nopţilor,
    Luna zâmbeşte,
    Sub pleoapa văratică
    Icoanele au suflet.

    06-08-2007

  12. Mahok Valeria spus

    Ploi de viaţă

    de Mahok Valeria [ika ]

    Plouă cu tăcere de stele, peste gândurile mele,
    Plouă cu flori de gheaţă, peste gânduri în ceaţă,
    Plouă cu prostie, necuratul fericit învie,
    Plouă cu sănătate, trupuri şubrezite zâmbesc în rate,
    Plouă cu coroane de flori, pomenind muritorii nemuritori,
    Plouă cu raze de soare, peste gânduri albe în floare,
    Plouă cu prietenie, timpul naşte armonie,
    Plouă cu sfântă învăţătură, ateismul blestemă cu ură,
    Plouă cu speranţă, pesimismul leneş îngheaţă,
    Plouă cu belşug, cumpătarea nu arde pe rug,
    Plouă cu dragoste vie, sâmburii de viaţă învie,
    Plouă cu viaţă născând mulţimi de inimi plouate cu
    vise miraculoase; aurul planetei albastre.

    15–09-2006

  13. Mahok Valeria spus

    Ascult atentă pulsul frământat al lumii şi scriu numai ce mi se dictează din Abecedarul Divin. Valeria Mahok

    Cu mult respect, pentru toţi cititorii.
    Accesaţi pe Google numele meu şi găsiţi tot ce am scris.

  14. Mahok Valeria spus

    Vremuri râvnite
    poezie.ro
    de Mahok Valeria [ika ]

    Eram copil, când limba mieilor înţelegeam
    Şi îmi păreau cele mai scumpe păpuşi vii din lume,
    Erau vacanţe lungi cu saci de amintiri de neuitat
    Puşi la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăţie.

    Era pe vemea copilăriei mele,
    Atât de ieftină şi des găsită bucuria
    Şi-mi amintesc cât de săraci eram,
    Că o păpuşă din zdremţe de aveam,
    Mă lăudam copilăros la toţi copiii.
    Acum nepoţii noştri au de toate
    Mă bate Dumnezeu să mint,
    Dar tot mai des îi paşte nemulţumirea, plictiseala
    Şi libertatea o înţeleg greşit.

    Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
    Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
    Umblam desculţă, plouată şi dezbrăcată ca să mă călesc,
    mă sfătuiau părinţii
    Eram sănătoasă şi fericită alături de copiii din vecini
    Cu care de când mă ştiu m-aveam ca cu fraţii.

    Părinţii noştri erau prieteni buni
    Şi se-ajutau la orice trebuşoară gratis,
    Iar ale noastre mame, una pe alta se învăţau
    Cum să gătească ieftin, sănătos, mâncăruri naturale,
    Ca ciorba de salată păsărească.

    Iar cerul ziua pe-atunci era mult mai albastru ca acum
    Şi păsări mii brăzdau cu zborul lor văzduhul primitor,
    Azi tot mai des aud doar croncănit de ciori,
    Iar după fluturii ce m-alergau prin luncă, mă cuprinde dorul.

    Eram copil când mă striga vecina Savu peste gard,
    Să-mi dea clătite cu duceaţă cu urdă şi mărar, surpriză
    Azi când ne întâlnim vecinii ne cântărim dintr-o privire
    Şi cu un rânjit muşcător pe buze abia ne salutăm.

    Erau frumoase acele vremuri de demult,
    Aveau atâta libertate, pace, suflet şi descânt,
    Mă bucur că deşi s-au dus demult,
    Din drumul lor călător, le pot întoarce adesea în gând.

    Eram copiii săraci pe-atunci,
    De aceea inventam atâtea bucurii
    Din orice nimic ce ne ieşea în cale,
    Azi, copiii moderni râvnesc trecutul,
    Căci i-au saturat ofertele,
    Visele lor sunt pline numai de maşini, bani şi ţoale,
    Dar lipsite de poveşti şi de dragoste.

    03-06-2007

  15. Mahok Valeria spus

    Destinul meu
    autor Mahok Valeria

    Tu eşti scânteia mea de viaţă
    Născut în lacrimi la ceas sfânt,
    Voinţa tatălui ceresc,
    Enigmă a vieţii pe pământ.

    Eşti muza stelei călătoare
    Pe agitatul drum al vieţii,
    Eşti dărnicia întruchipată,
    Şi suflet viu, plin de culoare.

    Tu eşti oceanul vieţii mele.
    Eşti răsărit către apus,
    Eşti uraganul nemilos,
    Pentru pedeapsa celor rele.

    Eşti orizontul meu de viaţă,
    Iar eu pământ însufleţit,
    Eşti zala unui lanţ de vieţi
    Şi un întreg pân’la sfârşit.

    08-05-2007

  16. Mahok Valeria spus

    Realitatea este o dramă îmbrăcată cu umor de carnaval.

    Nu confunda hărnicia cu lăcomia şi hoţia cu isteţimea.

    Mustrările de conştiinţă sunt proporţionale cu perceperea reală a greşelilor făcute.
    Suntem însetaţi de adevăr, dar bem pe săturate din paharul minciunilor.

    Sfânta dreptate a fost de mult timp internată în azilul uitării, de nemuritorii închipuiţi, care nu sunt conştienţi, că nimeni nu scapă de plata greşelilor.

    Pesimism : Fac economii de tot felul, fiindcă mă antrenez pentru viitor.

    Tripleţii: hoţi, tâlhari şi mincinoşi îşi fac de cap mai bine ca oricând.

    Democraţia atâta s-a învârtit
    Şi atâtea lucruri noi ne-a învăţat…
    Că după douazeci de ani de iniţiere,
    Haosul din ţară e mult mai mare,
    Bogatu-i tot bogat, săracul tot sărac.

    Ne rugăm lui Dumnezeu,
    Dar îl slujim pe Dracu.

    Albina, dacă n-ar face miere, ar fi tratată ca o muscă.

    Câte-ar fi de spus…
    Mi-e greu,
    O singură salvare au românii,
    Speranţa în Dumnezeu.

    Cugetări de Mahok Valeria

Comenteeeeezi?!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s