Amintiri despre comunism – Leapsa


Am refuzat intodeauna sa vorbesc de bine comunismul, din respect fata de revolutionarii morti in ’89.

Desi nu am nici o amintire trista din perioada comunista si nu ca as fi vreun pui de nomenclaturist sau presedinte de CAP, nici macar presedinte de asociatie de locatari nu a fost tata. Eram ca majoritatea – Clasa muncitoare, nici nu pot sa spun ca mi-a lipsit ceva pentru ca aveau grija parintii sa „procure”, ca fiecare, cate-un pachet de unt, un lapte, o smantana, carnea oricum nu prea-mi placea, salamul cu soia se dovedeste acum ca era mai bio decat ce cumparam azi. In fiecare an mergeam in concediu la mare sau la munte cu trenul si mai tarziu cu mult ravnita Dacie luata de la poarta fabricii din Pitesti dupa ani de asteptare-cititi la Calin Blaga o amintire de genul asta, si ca sa ii raspund la leapsa care mi-a plasato am sa incerc sa povestesc si eu o amintire din comunism.

Comunismul reprezinta pentru mine perioada copilariei si pot sa spun ca sunt printre ultimele generatii cu o copilarie apropiata de „copilaria perfecta” descrisa de Ion Creanga in „Amintirii din copilarie” si nici nu stiu daca este din cauza comunismului dar pot sa spun ca „Lumea s-a schimbat intr-o vara”.

In vara lui 90′ aveam 17 ani si am fost intr-o vizita de 2 saptamani in Germania, eram o familie de excomunisti proaspat capitalisti dar care puteau fi observati de la o posta ca provin din est. Eram toti in training cu borsete si nici nu aveam ochii oblici si aparate de fotografiat ca sa fim confundati cu japonezii. Mai vezi si acum pe la Caciulata cate o familie de pensionari din astia in trening cu palariute stupide care se plimba prin statiune, asa eram si noi foarte timorati sa nu deranjam pe cineva, eram obisnuit cu sasii care veneau la noi de pasti si de craciun si ne aruncau guma spermint si stickere de pe geamul unui audi 80 sau mertan bot de cal – fara sigla de mertan (care era la gatul meu deoarece a parcat la noi in parcare cu o seara inainte), dar nu eram obisnuit sa fiu eu la ei in tara desi nimeni nu te baga in seama. Eram in Frankfurt printre zgarie-nori, am fost naucit, am stat o ora in fata unui supermarket si ma minunam ca boul cum se deschid usile fara ca nimeni sa puna mana pe ele – Star Trek tata, cel mai penibil moment a fost cand m-a vazut un neamt ca stateam in 4 labe sub un uscator de maini si ma uitam in sus sa vad de unde si de ce vine aerul cald. Cand am venit inapoi eram cel mai smecher, ma uitam de sus la prietenii mei care inca se jucau cu prastiutze sau cu pistoale de apa respectiv „scunsea pe minge” si „9 tigle” sau „hotii si vardistii” „zala” sau „cal print si-mparat” „bambilici” in fata blocului unde cei 2 vecini care aveau masina trebuia sa si le ascunda prin spatele blocului sa nu le zgariem. Acum lucrurile s-au schimbat in „bine”, toti au masina in parcarea din fata, copii sunt la calculator, televizor sau in bar. 

Imi amintesc cum vecinii  se adunau la Lac la gratar sau pe Valea Cisnadiorii, nimic nu se gasea in magazine dar toti aveau in weekend carne de gratar, mici si berea in rau si radeau si se simteau bine impreuna, mereu eram cate 4-5 familii cu copii cu catel cu purcel. Acum aceeasi oameni nu-si mai zic buna ziua pe scara blocului si fiecare este invidios pe fiecare, ca si-a mai pus un termopan sau si-a schimbat masina,….lucrurile s-au schimbat, nivelul de trai a crescut dar factorul uman a regresat mult, copilaria nu mai este legata de natura ci de urban, de fastfood, de tehnica si sedentarism. Daca fiul meu le propune azi prietenilor lui „Hai sa mergem in Dealu’ Cucului sa ne facem arcuri si sageti” este taxat drept „tzaran prost” care nu stie sa se distreze si marginalizat si are tot dreptul sa vina sa-mi spuna ca ce l-am invatat eu este o prostie care ii alunga prietenii…..A fost mai bine sau mai rau!?  nu pot spune, pot spune doar ca a fost altfel si mie mi-a placut…….

Un gând despre „Amintiri despre comunism – Leapsa

  1. Bun… aflai acu ca te nascusi cu vreo 2 ani inaintea mea, deci suntem de varste apropiate. La subiect: „lucrurile s-au schimbat, nivelul de trai a crescut dar factorul uman a regresat mult, copilaria nu mai este legata de natura ci de urban, de fastfood, de tehnica si sedentarism”. Da, lucrurile s-au schimbat… unele in bine, altele in rau. Factorul uman… e varza-varza-varza. Pomeneai de „presedinte de asociatie”. Aseara am aflat si eu cu cine m-am pus in Cisnadie si ce fel de element este Gusti Pop, dusmanul meu de moarte. M-am ingrozit pe de o parte… De cealalta parte am constatat ca ma „lupt” cu un infractor al Cisnadiei, cu un om care nu pare a fi in deplinatatea facultatilor mentale….

    Urban… urasc orasele… La tara m-am simtit de mii de ori mai bine, in copilarie. Cu durere imi dau seama ca ai mei copii nu vor trai niciodata ce am trait eu in copilarie.

    Tehnica? Vai de mama ei? Lucrez cu tehnica… stiu ce-i aia. Cand ai nevoie, atunci pica.

    Sedentarism? Da, e o viata „fiecare pentru el”.

Comenteeeeezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s