Politica azi sau „Trasu’ de funie”.


         Intre majoritatea parlamentara actuala, care trage de-un capat al funiei, si presedintele Basescu de la celalalt capat, funia e incordata la maximum. Poporul e la mijloc. Nu le mai pasa de situatia economica ingrozitoare, de acordul cu FMI, de datoriile insuportabile, nici macar de campania electorala.Pulling the Rope
            E un razboi al intereselor, al orgoliilor, al urilor. Sa piara lumea, niciunul dintre combatanti nu da drumul funiei. Nimic, nici bunul-simt macar, nu e acceptat daca vine din partea cealalta. Oriunde privesti nu mai dai decat de radicalizari, de fapte nesabuite, de vociferari irationale.

            Reaua-credinta este deja sistem, adevarul si decenta sunt deja utopii. Din pacate nu se trage doar de funia echilibrului politic, se trage de nervii nostri. Ce ne facem? Unde-o sa gasim iesirea din situatia asta insuportabila? In viitoarele alegeri? Gata, l-am dat pe Basescu jos si se vor rezolva toate ca prin minune? Sau Basescu va castiga si le va rezolva pe toate? Aici am ajuns?

            Dar unde sunt platformele electorale, unde e stanga, unde e centrul, unde e dreapta? Unde s-au dus toate instrumentele si conceptele unei vieti politice normale? Unde sunt partidele politice? Unde sunt personalitatile politice? Ce-i cu degradarea asta fara precedent a vietii nationale?
 
            Toata lumea le observa, toti le comenteaza ca la berarie, n-am citit insa analize lucide care sa explice ce se petrece. Intelectualii, si cei basescieni, si cei antibasescieni, par sa se fi dat la fund. Li s-a uscat cerneala pe fundul calimarilor sau nu mai e nimic de analizat? Ma tem ca a doua varianta e cea adevarata.
            Dupa alegeri o sa ajungem sa regretam pana si echilibrul asta precar, agitat de scandaluri, lovituri si contralovituri. Caci viitoarele alegeri vor da castig de cauza, automat, uneia dintre tabere, care nu va ramane triumfatoare pe campul de lupta, cum s-ar crede, gata sa indrume Romania pe o cale a civilizatiei si decentei. Dimpotriva, se va rostogoli si va cadea gramada, cum se-ntampla cand o tabara da brusc drumul capatului ei de funie. 

            Invingatorul, fie Basescu, fie alianta contra lui, va fi impins de insusi succesul in alegeri spre extreme, spre accentuarea caricaturala a ideologiei sale. Un Basescu triumfator isi va accentua reflexele autoritare, isi va consolida partidul propriu si va relua razboiul personal cu oligarhii, razboi ce-ar putea pustii Romania mai mult decat ar face-o oligarhii insisi. 

            Alianta invingatoare ar insemna triumful lui Iliescu, Geoana, Voiculescu, Patriciu, Vadim, Vantu, Mazare, Tariceanu, Hrebenciuc si legiferarea banditismului politic si economic. Am mai spus-o: avem de ales intre un populism paternalist si centralist si un mozaic de carteluri politico- economico-mediatice centrifuge, egoiste, nepasatoare fata de binele national.

      Prins intre ele, amaratul Partid National Liberal, forta legitima care-ar trebui sa guverneze Romania, n-are nicio sansa. Mixtura de intelectuali din societatea civila si magnati corupti, acest partid pierde si pe mana unora, si pe-a celor lalti. Chiar si daca, prin cine stie ce miracol, Crin Antonescu ar ajunge pre sedinte al Romaniei, el ar deveni chiar din acea clipa captivul monstrilor care trag sforile din subteran.  Acelasi lucru s-ar intampla cu PNL, situatie care nui e deloc nefamiliara.

            Ma-ntreb ce va avea de zis clasa noastra politica in preajma zilei de 21 decembrie? Cum se va prezenta ea in fata societatii romanesti? Cu ce realizari politice, sociale si economice, de-a lungul celor douazeci de ani de libertate si democratie, se va lauda? Poate vor vorbi despre admiterea Romaniei in Uniunea Europeana si in NATO?

            Sunt realizari cu adevarat epocale, dar nu ale clasei noastre politice, ci mai curand in pofida ei. Am facut tot ce puteam ca sa nu fim primiti, iar acum facem tot ce putem ca sa fim dati afara. Dupa douazeci de ani, suntem tot ultimii in Europa pe toate planurile, traim prost, avem o imagine proasta afara. Reforma promisa nu s-a produs. 

            Tot ce incepusem sa castigam de prin 2000 incoace am pierdut iarasi cu razboiul continuu din ultimii ani. E un blestem? E ceva in structura noastra psihologica? Faptele, cele la care suntem cu totii martori de doua decenii incoace, par sa-i dea, inca o data, dreptate lui Cioran, care spunea: „Avem o uimitoare vocatie a esecului…”.

PS. Dupa cum se vede in imagine – Poporul de la mijloc nu are nici valiza si nici cravata (probabil ca e de la tara).    Cert  este ca poate influenta tabara castigatoare…..dar oare o va face cu cap?!  sau cu ochii la valiza?!

Sa fitz’ cu mintz’ ca tara geme de prosht’!

Un gând despre „Politica azi sau „Trasu’ de funie”.

Comenteeeeezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s