Land of choice

Senzational! Incendiar! Iesirea din anonimat a Cisnadianului Turmentat!

Maine adica  Marti 01 Martie 2011 ora 12:15 PM, voi face publica identitatea mea.

Am luat aceasta decizie deoarece am fost deconspirat si nu vreau ca cineva sa foloseasca aceasta informatie impotriva mea.

Nu stiu daca mai intereseaza pe cineva, cine este in spatele acestui pseudonim „Cisnadianu’ Turmentat” dar maine va putea afla toata lumea. Nu faceti pariuri, nu dati cu presupusul, asteptati pana maine si veti afla.

01.03.2011, la pranz ora 12:15 am sa ies din anonimat iar logo-ul acestademai jos se va transforma in altul.

Anunțuri
Standard
Land of choice

Facebook-ul e periculos pentru anonimat!

 

Saptamana trecuta m-am dat in spectacol pe facebook (pentru cei tineri “am ars-o pe FB”) in sensul ca am glumit nevinovat cu tineri de 16-17 ani, m-am distrat copios cu cei de 20-40 de ani, ba chiar am filozofat cu niste domni si doamne trecuti(te) de 60. M-am simtit chiar bine, iti tine creierul in priza.

Spun ca m-am dat in spectacol pentru ca din dorinta de a epata, am scapat niste informatii informatoare, care au dus la deconspirare. Am subestimat niste tineri care au pus cap la cap aceste informatii si beneficiind de noroc si inspiratie m-am trezit cu un mesaj pe privat in care imi aparea numele real. Nu stiu daca acea persoana este sigura sau doar banuie ca ar fi numele meu real, dar acum pot sa-i confirm ca m-a nimerit. Eu zic ca e vorba doar de intuitie feminina amestecata cu avantajul pe care ti-l da netul. O felicit pe aceasta cale si sper ca poate tine acest secret descoperit din intamplare.

Am sa o las mai moale cu FB-ul ca nu-i de mine. M-am distrat de minune, dar e prea riscant.

 Sa fiti cu mintz’ dar folositi-le in scopuri nobile si nu in scopul de a strica ceva ce am incercat sa construiesc in 2 ani.

Standard
Land of choice

D’ale Carnavalului …cisnadian, din New Level!

Am promis ca o sa fac un review al carnavalului, desi imi este foarte greu deoarece risc sa ma deconspir. Am sa incerc.

A fost bestial. A fost aproape ca in vremurile bune ale distractiei in Cisnadie. A fost mai fain decat la Ziua lu’ Vali americanu’ ala cu Love. Important este ca desi a fost galagie mare si multe masti, nu au venit si mascatii – aia care intra impart pulane, pumni picioare si apoi te legitimeaza. Ar fi fost haios sa apara Mascatii la un carnaval, ar fi fost un haos general pana sa-si dea seama lumea, ca gasca aia de baieti bine facuti, nu au intrat in pielea personajului ci de fapt au intrat in servici- schimbul de noapte (oare mascatii astia lucreaza in trei schimburi? Dar oare au spor de noapte?).

A fost un bal mascat cu multe masti dar fara mascati. Am fost dezamagit sa observ ca nimeni nu s-a mascat in Cisnadianu’ Turmentat dar apoi am inteles ca iti trebuie prea multe coaie ca sa apari chiar si la un carnaval, deghizat intr-un personaj oarecum non-grata la nivel de administratie. Ca vorba aia pana sa explici “ca nu esti eu” risti sa iei niste spitze’n dos de la fanii, nu prea intelijentz’, ai celor ce conduc urbea.

Cel mai tare mi s-a parut arbitrul acela care avea un cartonas galben pe care scria rosu – asta mi s-a parut de-al meu.

Mi-au placut si asistentele si infirmierele alea cu cel de pe targa pe care scria ranitu’ dar aici se putea ironiza mai mult momentul, mai ales pe chestia cu “Ajutati-ne sa salvam spitalul” si alte chestii din actualitatea cisnadiana.

Simpatica si vrajitoarea aceea cu plete mov si masca venetiana, zici ca era Lady Gogu calare pe ciocafon.

 In concluzie a fost un carnaval reusit, si va rog care atz’ facut fotografii sa le incarcatz’ pe FB. Ale mele sunt prea turmentate si nu pot fi facute publice.

 Sa fitz’ cu mintz’ si sa pastratz’ acest obicei al carnavalului pentru ca ascunsul dupa o masca face bine la psihic. Credeti-ma ca vorbesc din experienta.

Standard
Land of choice

Cisnadienii n-au talent! Cel putin CT nu are!

Pentru ca e luni si trebuie sa incepem saptamana cu un zambet m-am gandit initial sa va povestesc despre sedinta de consiliu local Cisnadie care a avut loc joia trecuta. Dar pentru ca ce s-a intamplat acolo nu provoaca zambet ci de-a dreptul ras in hohote si asta datorita nivelului mediocru spre imbecil, al dialogului intre participanti am hotarat sa va povestesc alta data despre acest lucru. Mai ales ca in esenta aceasta sedinta nu e prea e de ras, ci de plans pentru ca acesti mediocrii vor sa “risipeasca” vreo 300.000 de euro pentru a rascumpara cele 2 cladiri ale spitalului care tot ei le-au retrocedat unui Gundisch si de unde la momentul retrocedarii s-a lasat probabil cu ceva mii de euro parandarat. Acum la rascumpararea va fi probabil o noua transa de parandarat. Dar fiind vorba despre asa multi bani, mi-a cam pierit curajul si am sa va povestesc mai detaliat saptamana viitoare, cand imi revine curajul.

Asa ca azi va spun despre “Cisnadienii nu au talent”

Nu am sa ma leg de faptul ca Cisnadia nu prea are personalitati marcante in istorie, stiinta, arte, literatura, etc. Asta daca stam sa comparam cu comuna Rasinari, ca daca ne comparam cu Sadu poate stam mai bine, noi cisnadienii ii avem pe Gundisch si pe consilierul popa de sasi cu nume de moldovean – Cosoroaba, care tocmai a primit premiul “Walburga 2011” din partea Bisericii Evanghelice Cisnadie in colaborare cu Primaria Cisnadie- probabil pentru retrocedarile facute cu talent catre firmele de avocatura ale unor familii de sasi care apoi au crescut donatiile pentru biserica. Pai normal bai fratilor, pardon… bai carnatilor, ca doar n-o sa ma premiati pe mine sau pe buna…va pemiati intre voi ca suntetz’ smecheri, dar sa nu asteptatz’ ca eu sa aplaud acest cacat.

Dar cum va ziceam nu o sa ma leg de chestiile astea, nu acum . Acum vrea sa va povestesc despre cum am fost la selectia pentru “Romanii au talent” si cum am primit de trei ori NU.

Desi am dansat mai bine decat Mihai Petre, acesta a apasat butonul rosu cu sunet ciudat in momentul in care i-am zis ca singurul lui atu care l-a dus la ProTV si-l face pe Sarbu sa creada ca-i vedeta, este ca se chinuie sa-l imite pe Orlando Bloom iar patronul Sarbu cred ca-l confunda cu staru’ american. Gasiti voi diferente in pozele de mai jos.

Desi am cantat mai bine ca Andra, si ea s-a ofuscat pentru un motiv pueril, pentru simplul motiv ca la sfarsit mi-am spus parerea sincera despre Maruta si anume ca-i un oltean cu gura mare si cu un singur talent – tupeul obraznic amestecat cu prostie, facand si o aluzie la orasul in care s-a nascut Maruta – Caracal, dar si la accidentul atelajului rasturnat pe acele meleaguri.

Si acum stau sa ma gandesc de ce oare Andi Moisescu, baiat integru dealtfel, mi-a dat si el cu flit. Chiar ca pe Andi il stimez, de fapt imi place emisiunea aia cu apropo-uri. Cred ca l-a deranjat cand i-am adus aminte de Floooorin Caaaaalinescuuuuuu si cred ca am zis si ceva de pupincurism la adresa lui si a evolutiei lui, acum imi pare rau pentru ca e clar ca am exagerat.

 Sa fitz’ cu mintz’ ca cisnadienii s-ar putea sa aibe talent, dar in mod sigur eu am gura prea mare si asta se pare ca-i un defect in zilele noastre.

Standard
Land of choice

Control ve, control ce…cu mici modificari!

„Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Cisnadie, la stâlpul hornului unde ma lega mama cu o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu mine, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a hotii si vardistii, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!

Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele cisnadienilor erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa. Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: Ieşi, copile cu părul bălai, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea şi vremea se îndrepta după râsul meu… Ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram feciorul mamei, care şi ea cu adevărat că ştia a face multe şi mari minunăţii: alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru şi abătea grindina în alte părţi, înfingând toporul în pământ, afară, dinaintea uşii (un fel de Romica Jurca de la meteo); închega apa numai cu două picioare de vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau peretele, sau vrun lemn, de care mă păleam lacap, la mână sau la picior, zicând: Na, na!, şi îndată-mi trecea durerea… când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că făce a vânt şi vreme rea, sau când ţiuia tăciunele, despre care se zice că te vorbeşte cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, şi-l buchisa cu cleştele, să se mai potolească duşmanul; şi mai mult decât atâta: oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puţină tină din colbul adunat pe opsasul încălţării ori, mai în grabă, lua funingine de la gura sobei, zicând: Cum nu se deoache călcâiul sau gura sobei, aşa să nu mi se deoache copilaşul şi-mi făcea apoi câte-un benchi boghet în frunte, ca să nu-şi prăpădească odorul!… şi altele multe încă făcea… Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte; şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când îi sugeam ţâţa cea dulce şi mă alintam la sânu-i, gângurind şi uitându-mă în ochi-i cu drag! Şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi ce-i rău.

Dar vremea trecea cu amăgeli, şi eu creşteam pe nesimţite, şi tot alte gânduri îmi zburau prin cap, şi alte plăceri mi se deşteptau în suflet, şi, în loc de înţelepciune, mă făceam tot mai neastâmpărat, şi dorul meu era acum nemărginit; căci sprinţar şi înşelător este gândul omului, pe ale cărui aripi te poartă dorul necontenit şi nu te lasă în pace, până ce intri în mormânt! Însă vai de omul care se ia pe gânduri! Uite cum te trage pe furiş apa la adânc, şi din veselia cea mai mare cazi deodată în urâcioasa întristare! Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată. Şi, drept vorbind, acesta-i adevărul. Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal de cei mai straşnici, pe care aleargă, cu voie bună, şi-l bate cu biciul şi-l struneşte cu tot dinadinsul, şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi ia auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşi descarcă mânia în toată puterea cuvântului… Aşa eram eu la vârsta cea fericită, şi aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta şi pământul (acum s-au mai schimbat lucrurile), măcar să zică cine ce-a zice. Când mama nu mai putea de obosită şi se lăsa câte oleacă ziua, să se odihnească, noi, băieţii, tocmai atunci ridicam casa în slăvi. Când venea tata noaptea de la servici , îngheţat de frig şi plin de promoroacă, noi îl speriam sărindu-i în spate pe întuneric. Şi el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca la baba-oarba, ne ridica cu capu-n grindă, zicând: ‘tuva altâna voastra! şi ne săruta mereu pe fiecare. …”

Da, e textul lui Creanga pe care am facut mici modificari autoironice, cele subliniate, pentru a descrie oarecum amintirile mele din copilarie.

Pot sa spun ca se potrivesc in proportie de 80 % cu amintirile lui Creanga si tare sunt curios cat se mai potrivesc cu copilaria celor de-acum.

Sa fitz’ cu mintz’ cacam asa eram eu la varsta copilariei mele…

„Ia am fost si eu in lumea asta un bot cu ochi, o bucata de huma insufletita din Cisnadie; care nici frumos pana la douazeci de ani, nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la patruzeci nu m-am facut. Dar nici sarac ca-n anul acesta, ca anul trecut si ca de cand sunt niciodata n-am fost.”

Standard
Land of choice

Cuvinte cheie care aterizeaza pe blogul meu!

Iata ce au cautat oamenii in ultimele 7 zile si au ajuns pe blogul „Cisnadianu’ Turmentat”

Am semnat cu rosu (n-am avut roz la-ndemana) cea mai interesanta cautare de saptamana asta, observati ca acel cuvant cheie a fost cautat de 13 ori si de tot atatea ori a aterizat la mine pe blog. Sa fie vreun semn?!

Standard