Legende urbane cisnadiene!


Am sa va relatez o intamplare simpla din Cisnadie, dar care are o anumita morala oarecum subtila, sa nu zic subliminala si anume ca umorul spontan si ironia fina, au existat dintodeauna si nu sunt o inventie postdecembrista. Ba mai mult, pot sa spun ca dupa revolutie aceste lucruri au regresat spre murdar, desantat, unii spun ca-i comercial. Eu spun ca atunci cand prostia si apatismul pun stapanire pe oamenii zilelor noastre, umorul a devenit hilar si murdar pana dincolo de insemnatatea lui, astazi umorul intra direct cu cizmele murdare in sufletul curat si chiar daca uneori ne creaza un zambet, acest “umor” grobian, ne distruge sufletul.

Dar sa revin la legenda urbana cisnadiana promisa, care nu stiu exact cand s-a intamplat dar imi place sa cred ca a fost prin 1988 sau ’89. Stiu ca era vremea in care epoca magnetofoanelor Kashtan, Majak, Tesla, era la apus si toata lumea isi trecea muzica de pe benzile de magnetofon pe casete audio pentru ca incepuse epoca dublucasetofoanelor si a combinelor muzicale Sharp, Pioneer, Kenwood etc. Cei care isi luau aceste combine muzicale doar pentru ca era la moda, alegeau marcile mai ieftine, integral plasticizate de renume chinezesc si anume Futachi, Zony, Paioneer etc.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ei bine intr-o seara de vara din asta linistita, inainte de revolutiune, eram cu un amic pe numele sau mic… Grig si treceam muzica de pe benzile magnetofonului pe minunatele casete audio. Fac o paranteza, habarnam acum, care era avantajul unei casete audio fata de banda de magnetofon?! Principiul era acelasi. Intra-adevar era mai mica ca si volum dar nici muzica nu puteai pune mai mult de 60 min., pe cand pe o banda de mag, incapeau si 8 ore de muzica. Unde mai pui ca fidelitatea sunetului unui magnetofon TESLA cu niste boxe la fel de Tesla, nu se compara niciodata cu sunetul de plastic al unei combine de plastic, fie ea si Kenwood. Dar in fine, snobismul si dorinta de nou exista dintodeauna la noi la romani, chiar daca noul este mai rau decat vechiul.

Deci eram cu Grig si ne chinuiam sa trecem o banda de magnetofon, pe vreo 8 casete audio. Aveam cateva beri la bord iar combina muzicala, cea noua a lui Grig, avea parca prea multe butoane si ne cam dadea de furca. La un moment dat se enerveaza Grig, in asa hal incat o ia si o arunca pe geam…pe combina binenteles.

Dupa un timp se calmeaza si hotaraste sa se duca sa o recupereze din strada, era undeva pe centru in Cisnadie. Se duce Grig si gaseste combina muzicala, o apuca de cablu de alimentare si o taraia agale pe centru. De nicaieri, la ora 12 noaptea, apare un militzist care se apropie de Grig crezand probabil ca asta a furat combina, si-l intreaba: “ Ce faci mai Grig la ora asta pe strada?!” la care Grig ii raspunde “ Uite trag si eu niste muzica, nea Hedesiu!” …EPIC!

 Intrebarea logica care se va pune este “Ce cautam eu la Grig?!”

Ei bine, eu eram printre putini din Cisnadie care aveam cablu original cu mufa Jack la un capat si mufa cu cinci piciorushe la celalalt capat – atat de necesar la legatura intre un mag si o combina muzicala! Cunoscatorii stie, ca e cu minti!

6 gânduri despre „Legende urbane cisnadiene!

  1. … şi a tot tras Grig muzică… până i-a sărit beţia! :))))

    Mare noroc ca-l cunoştea nenea Hedeşiu, că altfel.. i tragea nentu miliţian muzici (bastoane) lui Grig de-i deregla capul de redare, şi cred, şi cel de înregistrare. :)))

Comenteeeeezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s