Land of choice

Mi-e dor de tata!

Poate n-ati crede dar chiar si Cisnadianu’ Turmentat are momente cand ii este dor de tacsu’ !!!

Si acum am momente in care as striga dupa tata…

Tata era un tip descurcaret, m-a invatat multe. Tata rezolva orice problema….de matematica, fizica, chimie… deci de viata.

Tata avea functie, dar avea si prestanta in acea functie. Tata a avut tot timpul functie dar nu-mi amintesc daca a ajuns in acea functie pe merit…s-a intamplat demult. Tata a fost comunist fara sa faca parte din sistem, a fost mereu in umbra lui, asta daca pui sistemul undeva in aer si-l luminezi dedesupt, astfel incat umbra se formeaza deasupra… iar dupa revolutie, ca toti cei cu functie de-atunci, s-a transformat in anticomunist. I-a reusit din plin, pentru ca toti din breasla lui au facut acelasi lucru deci erau aceeasi oameni care au ramas in functii sau au trecut in privat beneficiind de relatiile care si le-au facut in acele functii, iar cand a iesit la pensie (cu o pensie mai mare decat salariul meu), tata a devenit neo-comunist si „plangea” dupa unele chestii bune din comunism.  Tata a avut ochi albastrii.

Nu-l condamn pentru asta, eu am avut doar de castigat, dar si de pierdut daca stau sa analizez bine. Oricum ar fi, I love my dad and I miss him so much! Imi pare rau ca nu l-am cunoscut mai bine, atunci cand era tanar…eram eu prea mic, iar el era mereu plecat, iar mai tarziu devenisem eu prea matur si egoist, sa mai vreau sa-l cunosc. Acum regret!

Tata a iubit mult Cisnadia si de la el „m-i” s-a luat, dar Cisnadia era prea mica pentru el, il strangea…probabil de aceea pleca mereu (asa gandeam eu la varsta lui Nica a lu’ Stefan a Petrei, despre tata).

Tata a fost anonimul perfect si cred ca si asta mi s-a luat tot de la el…doar ca eu… nu am ochii albastri!

Lui tata ii datorez faptul ca n-am cunoscut fata urata a comunismului la momentul cand comunismul se intampla in Romania, poate si datorita faptului ca se intampla in copilaria mea, iar copilaria este frumoasa fie ca-i dictatura comunista fie ca-i democratie sau capitalism salbatic. Ba chiar cred, eu si multi altii, ca a noastra copilarie a fost mai frumoasa decat cea de acuma, cu toate lipsa materiala respectiv lipsa libertatii. Noi copii chiar eram liberi, mult mai liberi decat cei de-acum.   A fost mai aproape de copilaria perfecta descrisa de Creanga in amintirile lui. Oamenii erau mai oameni, cu preocupari mai omenesti. Banul nu era pe primul loc iar stressul ratelor la banci, nu exista. Parintii aveau mai mult timp pentru noi si faptul ca puteam sta linistiti singuri pe-afara, cu cheia la gat, nu era un curaj din partea lor ci un lucru absolut normal. Acum sa-ti lasi copilul cu cheia la gat in fata blocului, e un act de curaj amestecat cu inconstienta. E identic cu a-l trimite la o scoala catolica! 🙂

Incep sa devin nostalgic, la fel ca tata si asta nu e bine, caci tata dupa ce a devenit nostalgic …a mai dus-o pan’ la toamna! Iar acum e toamna si acesta este un anotimp nostalgic, probabil de aceea mi-e asa dor de el.

Poate nu asa dor incat sa-l caut! caci vorba lui John Mayer … Gravity, wants to bring me down/ Gravity stay the hell, away from me!

Sa fiti cu minti si sa nu va certati cu parintii, iar daca o faceti sa aveti grija sa va impacati in timp util, altfel veti fi nevoiti sa scrieti pe blog ceea ce nu ati putut spune …o faceti degeaba pentru ca blogurile nu pot fi citite, in rai!

…dar in iad?! ….sinistruuuleee!

Reclame
Standard