Poftim cultura.

Aici se vor aduna toate textele cu iz cultural. Fie ca este poezie fie ca este proza.

De la cititori adunate si inapoi catre cisnadieni date.

Unele vor fi cu autor anonim, altele cu autori asumati cunoscuti, altii mai putin cunoscuti .

Ma bucur ca lumea a inceput sa ceara din nou cultura scrisa si nu filmulete youtube, de aici si ideea acestei rubrici separate.

Enjoy!

 

Zahăr, într-o doară…

de Radu Mihăilescu
01-09-2014

am primit cafeaua, dans de stropi pe-afară,
barmaniţa râde, mi-aprind o ţigară,
spun o vorbă-n doară, îmi priveşte chipul,
e dezamăgită, peste mine-i timpul

sorb cafeaua, arde, arde foc în mine,
mi-e dezamăgirea, lanţul ce mă ţine,
revine la masă, o simt parfumată,
e cam fâstâcită, încă e o fată

îi zâmbesc cu ochii, coboară în ei,
se pierde cu totul, cu miros de tei,
mă întreabă tandru: ,, mai doriţi ceva?”
i-aş răspunde sigur, că o vreau pe ea

îi răspund alene: ,,nu mai vreau nimic,
poate ce-a rămas, restul din ibric”
o măsor în trepte, cu ochii aduşi,
tresar de un zgomot, scârţâit de uşi

pleacă barmaniţa, rămân cu cafeaua,
gândul îmi colindă, mi-e bătrână steaua,
simt în gură gustul, de cafea amară,
îi cer barmaniţei, zahăr, într-o doară

 

Clown trist

O, clown orb, nepăsător cu viaţa,
Ce fel de lacrimi ai mai născocit?
Sub fardul măştii, oare, cum ţi-e faţa,
Te bucuri chiar, sau eşti nefericit?!Luminile cupolei te îmbată
Iar tu, la rându-ţi, îi îmbeţi de cap
Pe spectatorii care, dintr’ o dată,
Pentru o snoavă te-au aplaudat.Ştii tu, o, clown ce-i în lumea asta? –
Aici se râde, dincolo-i război,
Pe nu ştiu cine l-a ’nşelat nevasta,
Pe nu ştiu unde cad prea multe ploi.

Prin vechi biserici trece iz de smirnă,
Un beţivan s-a prăvălit în şanţ.
Trapezul morţii peste noi atârnă,
Un câine latră-ncremenit în lanţ…

O, clown orb, nepăsător cu viaţa,
Ciudat destin în viaţă ţi-ai croit!
Sub fardul măştii, oare, cum ţi-e faţa,
Te bucuri chiar, sau eşti nefericit?!

din volumul „Călător între două lumini”, editura Litera 1986

CornelArmeanu

18 Iulie 2011

Poeziile cisnadianului  Claudiu Solomon:

O lacrima de-a ta

As vrea sa fiu o lacrima de-a ta

Sa traiesc o clipa-n viata ta

Sa ma scurg incet pe fata ta in zori

Apoi sa renasc in ochii tai de mii de ori

Iar cand ochii tai nu vor mai plange

Si lacrimile tale se vor stinge,

Eu voi muri de dorul tau

Si atunci voi plange eu in locul tau

Inger fara aripi
Ce frumoasa esti femeie
In rochie alba de mireasa
Astazi Imi vei fi sotie
Pe veci vei fi a mea aleasa
In par iti stralucesc cateva stele
La gat colier de perle ai,
Tu esti zana visurilor mele
Fericirea zi de zi mi-o dai
Esti un inger fara aripi
Ratacit pe acest pamant
Care uneori distruge
Al iubirii legamant
Tu esti insa nemuritoare
La fel cum ingerii toti sunt,
EU……o fiinta care moare
Si se intoarce in mormant.
 
Poate ca EU sunt TU
Eu sunt! sau poate am fost
Eram, sau poate ca voi fi
Traiesc, sau poate inca-s mort
Visez, sau poate m-am trezit
Poate ca EU sunt TU, iar TU esti EU
Iar atunci cand TU te gandesti la mine,
Stiu ca esti TU pentru ca EU
Sunt cel ce s-a gandit la tine
Dar daca TU esti EU, iar EU sunt TU
De ce atunci cand ma gandesc la tine
Ma vad in oglinda doar pe mine?
Pentru ca cea din fata ei esti….TU
Nu vreau ca EU sa mai fiu TU
Nici TU oglinda visurilor mele,
Iar atunci in gandurile mele
Nu voi mai fi EU, vei fi doar…TU.
 
 
Urmeaza statia “Paradis”
In dimineata zilei mult prea scurte
Cand cerul a plans cu lacrimi reci,
Zeci de suflete pierdute
Au plecat dintre noi pe veci
S-au suit in trenurile mortii
Parasind acest pamant,
Si lasati in voia sortii
Au ajuns pe taramul sfant
Printre lacrimi si suspine
Ce nu s-au uscat inca bine,
Un inger vine inspre mine
Ma priveste si imi spune:
-Omule, tu nu mai plange!
Curand te vei trezi din vis,
Iar durerea se va stinge
-Urmeaza statia….”Paradis’
 
 
Iluzii
Prezenta ta ma inconjoara inca
Chiar daca tu demult plecata esti
Oglinda iti mai reflecta chipul,
Iar patul ma intreaba”-unde esti?”
Inca iti mai respir parfumul
lasat candva pe perna mea
Iar cand privesc pe geam in departare,
Te vad venind sau poate…mi se pare
Sunt doar iluzii despre un trecut frumos
Amintiri sterse ce acum nu mai au rost
Clipe placute petrecute-n taina,
O iubire ce acum provoaca rana
Sunt doar iluzii ingropate-n viitor
La umbra amintirilor ce mor,
Vor incolti din nou cand destinul o sa vrea
Sa te aduca iar in preajma mea.
 
 
O iubire de o vara
De cand ai plecat orasul mi se pare gol
Si vremea parca joaca acelasi rol,
E rece si mohorata zi de zi
Oare si ea asteapta ca tu inapoi sa vi?
Mi-e dor de zilele cu soare
Cand ne plimbam prin parcul plin cu flori,
Iar noaptea ne scaldam in mare
Apoi pe plaja adormeam pana in zori
Doar o vara cu tine imi mai doresc
Zi de zi cu gandul asta ma trezesc,
Sa ne mai aruncam odata in mare
Iar eu sa-ti sarut trupul plin de sare
Asta e tot ce imi mai doresc
O iubire de o vara iar sa mai traiesc
O vara pentru todeauna
Ca iubirea noastra nu va mai fi niciuna.
 
 
Nu ma uita!
Cand timpul nemilos isi va arunca
Valul uitarii inspre tine,
Tu cu greu vei incerca
Sa-ti mai amintesti de mine
Eu de aceea iti daruiesc
Acum cand nu pot sa-ti vorbesc
Cateva versuri pe o fotografie
Si un zambet cald din Cisnadie
Sa ma pastrezi in anii care vin
Acolo cand vei fi printre straini
Iar cand lumea va fi rea cu tine,
Priveste-ma si iti va fi mai bine
Iar cand acasa tu vei reveni
Si poate eu aici nu voi mai fi,
Sa sti ca undeva …candva
Te-am iubit ….Nu ma uita!
 
 
La moartea mea
La moartea mea, din cer as vrea sa cada o stea
Sa-ti lumineze viata in lipsa mea
Caldura ei sa te incalzeasca
Lumina ei sa te pazeasca
Iar daca cerul ma va chema la el candva,
Tu sa nu te superi draga mea
Sa-ti traiesti mai departe viata ta
Dar pe mine te rog nu ma uita
La moartea mea nu vreau sa te vad plangand
Fi vesela si poate o sa ne vedem in curand,
La sarbatoarea florilor de crin
Ce m-au ucis candva in somnul meu cel lin
Iar cand florile de mac vor plange
Cu petale mari de sange,
Sa sti ca viata ta se va sfarsi
Iar noi vom fi alaturi zi de zi.
 
 
Te iubesc!
“Te iubesc!”-doua cuvinte ce au pierit demult
Pe buzele ultimilor indragostiti
Mai pot ele oare sa trezeasca-n mine
Acelasi fior pe care l-am trait candva?
“Te iubesc!”- cuvinte spuse-n soapta
Al caror sens l-am uitat deja
Si spuse acum nu mai au nici un rost
Pentru mine sunt la fel de reci precum mi-e inima
“Te iubesc!”-doua cuvinte ce nu imi mai spun nimic
Demult le-am ingropat in inima inghetata,
Si care acum timid incep din nou sa bata
In inima mea de piatra care acum e suparata
“Te iubesc!”- cuvinte pe care as vrea sa le mai rostesc odata
Sa simt din nou cum e iarasi sa iubesti,
Pacat ca n-a aparut in viata mea aceea fata
Careia sa-i spun iarasi:…”Te iubesc!”
 
 
Noapte de craciun
In noaptea asta luminata
Cand ingerii pe cer se arata
Vom incerca sa fim putin mai buni
De dragul lor ne vom gandi iar la strabuni
Ei sunt parintii nostrii care au plecat demult
Dar astazi i-si intoarc fata spre pamant
Ne vor veghea in noaptea asta mare
In pragul unui inceput de sarbatoare
Vom fi mai buni sperand ca intr-o zi
Craciunul ne va aduce printre vii
Acei parinti care au plecat demult
Si care acum se odihnesc intr-un mormant
Cand noaptea sfanta se va scurge,
Iar visele noastre se vor stinge
Vom incerca sa fim putini mai buni,
Va rog sa nu uitati ca aveti ….strabuni!
 
 
Suflete pereche
De ce plangi iubito in noaptea asta mare?
Oare sunt eu motivul lacrimilor tale?
Nu merit eu o lacrima din ochii tai sa curga
Te-am parasit sa sti, acum te rog ma uita
N-am vrut sa te ranesc si sti prea bine
O alta fata insa ma indepartat de tine
Ai fi dat orice sa ma ai aproape,
Dar viata e prea dura si sti ca nu se poate
De ti-am gresit, ma iarta n-am vrut sa te ranesc, sa sti
Poate am sa ma intorc vreoadata iar la tine….intr-o zi
Iar lacrima ce uda a ta perna in noapte,
Ne va unii din nou chiar daca eu voi fi departe
Si vom trai aceleasi clipe-n care
Iubirea noastra era nemuritoare,
Si iti voi sopti iar la ureche:
-Iubito suntem doua suflete pereche!
 
 
Cine sunt eu?
Cine sunt eu? un fulg de nea purtat de vant,
Un graunte de nisip pe acest pamant
Un strop de ploaie, intr-un ocean prea plin
Asta sunt eu si al meu destin
Eu sunt lacrima ce curge
Pe obrazul tuturor
Atunci cand viata lor se stinge
Prea devreme…..uneori
Sunt o stea pe cerul noptii
Intr-o noapte fara nori,
Care uneori se stinge in explozii de culori
Asta sunt eu prin lume calator
Un simplu OM, uneori prea visator
Care se intreaba tot mereu
Cine sunt EU? ……cine sunt EU?
 
 
Fluturi albi
Aseara am avut un vis
Se facea ca intru in paradis
Si fluturi albi spre cer zburau
Pe aripile lor suflete purtau
Erau si bune, erau si rele
Din pacate nu eram printre ele
Un rau curgea inspre izvor
Intre lumea mea ……si a lor
Apoi a aparut deodata
Un pod peste lumea cealalta
Stralucea in soare tot mereu
Am incercat sa-l trec si eu
Dar fluturii mi-au spus din zbor
“-Nu a sosit timpul inca sa mori”
Iar podul a disparut atunci in nor
As fi dat orice atunci sa pot sa zbor
Si m-am trezit din vis cu un singur gand
Sa ma intalnesc cu ei cat mai curand,
Oare cine ar putea a doua oara
Sa-si doreasca intradevar sa moara?
 
 
Nu suntem ingeri
De-as mai fi inger calator prin nori
M-as cobora la tine sa te privesc in zori
Sa te privesc, sa te trezesc,
Din somnul tau cel dulce as vrea sa te rapesc
Si vom zbura spre soare inca o zi
Aripile mele curand se vor topi
Si vom cadea incet inspre pamant
Curand ne vom trezi intr-un mormant
Nu suntem ingeri sa zburam iarasi spre cer
Nici nori nu sunt iar soarele acum e efemer
E intuneric si e frig in lipsa lui
De soarta noastra insa nu-i pasa nimanui
Vom astepta sa apara intr-o zi
Alt inger sa ne aduca printre vii
Iar daca soarele se va indura de noi
Vom zbura din nou alaturi printre nori
Curand aripile n-i se vor rupe-n vant
Iar noi vom cadea iarasi pe pamant,
Nu suntem ingeri care zboara printre nori
Suntem doi tineri…..vesnic visatori.
 
 
Vampir pentru o zi
Atunci cand luna incet rasare
Luminand al meu sicriu,
Ma trezesc din somnul care
M-a ucis cand am fost viu
Ce ciudat ma simt acum
Cand prin noapte ratacesc
Si hoinar printre morminte
Sange proaspat nu gasesc
Tare as vrea sa intalnesc
La miezul noptii ….o fecioara
Cu sangele ei sa ma hranesc
Sa mai traiesc si maine seara
Dar noaptea asta e prea scurta
Si pustie e se pare
Iar fecioara ce o astept
Nu cred ca o sa mai apara
Iar cand zorii zilei se ivesc
Tare as vrea a mai traiesc
Dar curand ma voi trezi
In vis, am fost……vampir pentru o zi.
 
 
Reincarnare
Iubito plange-ma de vrei
Cu lacrimi mari fierbinti
Si nu voi uita de ochii tai
Acolo printre sfinti
Si cand va veni timpul sa revin,
In pantecul tau as vrea ca sa suspin
Sa ma iubesti cum m-ai iubit si alta data
Langa tine sa fiu iarasi viata toata
Iar cand la pieptul tau voi sta in zori de zi
Tu imi vei da nectarul lui sa-l pot sorbii
Setea de iubire so pot potoli
Dar nu va fi nicicand la fel ca-n prima zi
N-ai sa intelegi nicicand iubirea mea
Ca eu sunt cel ce te-a iubit candva
Si am renascut la viata in preajma ta
Si doar destinul te-a adus din nou in viata mea.
 
 
Regrete
De ce inima ma doare
Atunci cand vreau sa uit
Acel chip pe care
Demult l-am cunoscut?
Iar cand o lacrima se scurge
Nu vreau s-o sterg..nu pot
As vrea ca ea sa spele
Al tau chip din gandul meu pe loc
Acum regret iubito, acea zi in care
Te-am intalnit pe tine, asa din intamplare
Si te-am iubit prea mult… tu m-ai tradat se pare
Acum regret si plang iar inima ma doare
Dar cred ca timpul le va vindeca pe toate
Iar viata noastra va merge mai departe,
Si vom uita se pare tot ce a fost
Fara regrete, fara ura…..n-are rost.
 
 
Testament
Acum cand moartea imi da tarcoale
Si sufletul sa zboare iarasi vrea
Cand inima sa bata a uitat
Iar ochii se vor stinge imediat,
Voi lasa ca hrana trupul meu
Viermilor care se vor hrani din el
Inima mea insa as vrea
Sa mai bata iar in pieptul alcuiva
Si astfel sufletul meu va fi salvat
Caci a fost spalat prin iubire de pacat
Si va putea intra in paradis
Mai curat, mai liber, mai deschis
Iar daca nu se va intampla asa
Dumnezeu cu greu ma va ierta
Si voi primi blestemul lui
Sa ard in focul iadului.
 
 
Insomnia
Cand ochii mei sa doarma au uitat de tot
Si visele frumoase nu se mai intorc,
Iar noaptea e prea lunga si trista uneori
Doar gandul meu la tine ma tine treaz in zori
Si daca ai sti, iubito ce frumoasa-i noaptea
Cu stele cazatoare si licurici in zbor
Si greieri care canta neobositi pana in zori
Aceeasi melodie de mii si mii de ori
Iar cand lumina risipeste perdeaua grea a noptii
Cocosii vor vestii venirea diminetii
Si soarele curand va rasari pe cer
Facand ca visul meu sa devina efemer
As vrea macar o clipa ochii sa-i inchid
Sa sper ca somnul curand va reveni,
Dar el se pare ramane o amintire
Un vis frumos.. la fel ca o clipa de iubire.
 
 
Vieti paralele
Eu sunt cel ce aduce seara
Pe la gene iti aduc visarea
Si patrund in visul tau
Si raman pana in zori
Iar apoi spre dimineata
Cand soarele pe cer se-inalta
Voi rataci prin lume inca o zi
Spre seara iti promit voi reveni
Nu sunt nici inger nici strigoi
Sunt doar un un suflet trist ratacitor
Ce traiesc si mor in visul tau
Apoi ma nasc din nou chemat de dorul tau
Apoi spre toamna vietii tale
Cand visul din somnul tau dispare,
Voi muri de tot sperand a ma renaste
In alta viata iti promit …ma vei cunoaste.
 
 
Iubire inselata
Iubirea e un colt de paradis
Iubirea intradevar te inalta
Doar ea iti mai poate da speranta
Atunci cand tot in jurul tau sa stins
Mereu vei cauta in jurul tau iubirea
Dar ea de tine se va ascunde iar
Pentru ca atunci cand ea ti-a fost alaturi
Crezand in ea..ai inselat-o in zadar
Atunci cand gandul tau se indreapta
Spre o iubire veche din trecut
Si ai vrea sa mai revezi odata
Acel chip ce l-ai iubit demult,
Amintirea aceasta iti va renaste in minte
Acel sentiment pe care l-ai crezut pierdut
Si care acum timid din nou se naste
In inima ta la fel ca la inceput.
 
 
Vieti paralele
Eu sunt cel ce aduce seara
Pe la gene iti aduc visarea
Si patrund in visul tau
Si raman pana in zori
Iar apoi spre dimineata
Cand soarele pe cer se-inalta
Voi rataci prin lume inca o zi
Spre seara iti promit voi reveni
Nu sunt nici inger nici strigoi
Sunt doar un un suflet trist ratacitor
Ce traiesc si mor in visul tau
Apoi ma nasc din nou chemat de dorul tau
Apoi spre toamna vietii tale
Cand visul din somnul tau dispare,
Voi muri de tot sperand a ma renaste
In alta viata iti promit …ma vei cunoaste.
 
 
Iubire inselata
Iubirea e un colt de paradis
Iubirea intradevar te inalta
Doar ea iti mai poate da speranta
Atunci cand tot in jurul tau sa stins
Mereu vei cauta in jurul tau iubirea
Dar ea de tine se va ascunde iar
Pentru ca atunci cand ea ti-a fost alaturi
Crezand in ea..ai inselat-o in zadar
Atunci cand gandul tau se indreapta
Spre o iubire veche din trecut
Si ai vrea sa mai revezi odata
Acel chip ce l-ai iubit demult,
Amintirea aceasta iti va renaste in minte
Acel sentiment pe care l-ai crezut pierdut
Si care acum timid din nou se naste
In inima ta la fel ca la inceput.
 
 
Crud razboi
In zorii zilei de apoi
Cand clopotele bat pentru noi
Un inger decazut va cere iar razboi
Pacatul lui renaste ura printre noi
Si cand speranta moare inabusita-n plans
Doar iubirea va salva al vietii curs
In rugaciuni si vise spulberate-n zori
Doar plansul pruncilor ce mor se va auzi prin nori
Cand suferinta se va stinge in oceanul plin de lacrimi
Cand pruncii nenascuti vor fi din nou ca fratii
Cand ingerii din cer vor revenii la noi
Iubirea va opri acest crud razboi
Doar atunci anotimpul pacii va putea veni
Peste un pamant pustiu si fara vii
La ce folos atata ura printre noi
Cand dragostea va pieri in acest crud razboi.
 
 
Primavara
O raza de soare din cer acum coboara
Caldura ei curand ne inconjoara
Pasari pe cer din nou acuma zboara
Cantand mereu “-E iarasi primavara”
Un cuc isi canta numele pe o creanga,
Un pui de lup invata acum sa mearga,
Doar ursul somnoros inca mai doarme
Curand se va trezii…..ii este foame
De sub covorul de omat acum rasare
Timida si subtire…intaia floare
E un ghiocel putin cam rusinat
De aceea isi tine capul aplecat
O barza aterizeaza in varful casei
Plescanind din cioc..e ora mesei
O broasca va servii la mic dejun
O musca pentru ea e un desert bun
Ea va zbura curand spre alta casa
Atunci cand frigul din nou se lasa,
Si vom spera sa revina a doua oara
Cat mai curand…..poate la primavara.
 
 
De ziua ta
De ziua ta..iubita mea
As vrea sa-ti daruiesc ceva
Un colt de soare…si alceva
O stea din carul mare ..de-as putea
Pe ingerii din cer ii voi ruga
Sa-ti cante in dar de ziua ta
Si sa-ti ofere daca ai vrea
Aripi la cer sa poti zbura
Iar daca luna de pe cer ma va ajuta
Si soarele va fi de partea mea,
Iti voi promite ca le vei avea
Pe toate astea in dar de ziua ta
Dar tot ce am promis ca iti voi da candva
N-am sa-ti ofer nicicand de ziua ta
Un singur lucru cred ca vei avea…
Iubirea mea, in dar de ziua ta.
 
 
Amintiri din alta lume
As vrea sa ma intorc in timp
In alta lume sa ma vad traind
Sa retraiesc din nou momentul in care
Printesa mea a vrut sa ma omoare
Sa o privesc in ochi in clipa-n care strange
Sabia ascutita ce inima-mi strapunge
Sa vad cum lacrima din ei se scurge,
Pentru printul ei care acum se stinge
Apoi sa intorc din nou in timp
Ma vad razand atunci copil fiind
Nu vad barbatul care arcul si-l intinde
Dar inima mea sageata i-o cuprinde
Si ma intorc in timpul meu
Satul sa vad cum mor mereu
Si ma intreb serios anume
Cum voi murii in asta lume?
 
 
Pe aripi de inger
Tu inger ce ai renascut din foc
Si nu ti-ai ars aripile deloc
Tu inger care in fiecare zi
Imi soptesti la ureche poezii
Si care in fiecare noapte
Veghezi asupra mea aproape
Cine esti tu? si cine te-a trimis?
Sa ma iei cu tine acolo in pradis
Iar eu sa las in urma tot ce am scris
Ca tu sa-mi spui ca totul a fost ..un vis?
Te rog mai lasa-ma un timp
Ca lumea sa inteleaga cine sunt
Apoi iti promit ca intr-o zi
Aripile tale vor primii
Pene de aur si-ai sa sti
Ca viata mea curand se va sfarsii.
 
 
Parfumul vietii unei flori
In zorii diminetilor senine
Roua florilor usor se asterne
Si asteapta ca soarele
Sa le sarute usor petalele
Apoi uscate lin de vant
Sa imprastie al lor parfum curand
In toate cele patru zari,
Ca un ecou al dragostei chemari
Intr-un final cand noaptea incet se lasa
Si lumina lunii peste ele se revarsa,
Se vor usca de tot..murind pentru a renaste
A doua zi o alta floare, lumina va cunoaste
Udata incet de roua, sarutata usor de soare
Aceasta mica floare va creste tot mai mare
Iar cand mana omului nu o va cruta nicicum
O lacrima-i va curge din al ei parfum.
 
 
Iertare
Stiu ca ai plecat din viata mea
Si ca inima ta pe altul acum il vrea
Stiu ca ai lasat in urma ta
Rani adanci ce greu le voi uita
Dar cred ca timpul le va vindeca
As vrea sa cred ca e asa
Iar daca nu va fi asa
Inima mea cu greu te va ierta
Sufletul meu va fi mereu cu tine
Oriunde mergi el se va tine dupa tine
Pentru ca mi-ai jurat ..candva
Iubire vesnica…nu voi uita
As vrea sa te tezleg de juramant
Sa sper ca te voi uita curand
Dar inima mea doar pe tine te vrea
Si crede ca vei revenii in viata mea
Si eu as vrea sa se intample asa
Si am incredere in iubirea ta
Te rog!… revino in viata mea
Si sper ca inima mea te va ierta.
 
 
Intrebari fara raspuns
-Iubita mea! de ce esti asa de rea?
Si crezi ca inima mea nu te mai vrea
Cine ti-a spus ca nu te mai iubesc?
Si ai crezut ca o sa te parasesc
De ce asculti de gura lumii?
Crezand ca au dreptate unii
De ce le dai importanta?
Si nu ma crezi pe mine in fata
-Iubito.. vreau sa-ti spun cinstit
Si crede-ma nu am sa te mint
Tu esti totul pentru mine
Te iubesc! si sti prea bine
Nu exista alta fata
In viata mea nu a fost vreodata
Iar dac a fost cineva
Tu esti aceea ..nu uita
Asa ca draga mea..de acum inainte
Nu uita si tine minte
Gura lumii spune minte
Tu …asculta-ti inima inainte!
 
 
Vis de copil
Te astept din nou iubita mea
In noptile senine
Aceeasi banca…acelasi parc
Doar noi sub clar de luna plina
Iarba toata noi s-o tavalim
Si raul care curge lin sa-l sorbim
Setea dragostei din noi s-o potolim,
Pe banca noastra apoi sa adormim
Sa ne trezim din nou in zori de zi
Cu gandul ca am fost doar doi copii
Ce am gasit se pare..fericirea
Ascunsa la un loc cu nemurirea
Si sa asteptam ca soarele sa adoarma iar
Iar noi timizi s-o luam de la inceput
Apoi sa ne rugam la luna ne-intrerupt
Pentru iertarea primului sarut.
 
 
Despartire
Speram sa pot gasii vreodata
O iubire pura, sincera, nevinovata
Atata doar vroiam si eu
De e prea mult , ma rog sa ierte Dumnezeu!
Un suflet cald imi doream sa am aproape
Sa nu fiu singur iar in miez de noapte
Atata doar vroiam si eu
Si nu e mult.. sa stiti e visul meu
E un vis ce azi sa prefacut in scrum
Iubita mea a ales sa mearga pe al sau drum
Fra macar sa-mi spuna …”ramas bun”
Lasandu-ma hoinar pe starzi, ca un nebun
Ce rost mai are viata fara ea?
Acum cand inima ei nu ma mai vrea
Ce rost mai are Doamne sa traiesc?
Sa chinui doar atunci cand o zaresc
Sa sti ca viata are rostul ei
Iubesti, urasti,vrei nu vrei
Alte iubiri vor trece in viata ta
Dar prima dragoste……..nicicand nu o vei uita!
 
 
Singuratate
Este iarasi seara in orasul nostru trist
Somnul greu ma indruma iar spre acelasi vis
E un vis in care clipa a ramas in loc
Doar tu iubito i-mi apari imbracata-n foc
Caldura ta ma arde si sufletul meu plange
Doar ochii tai umezi, inima-mi va stinge
Iar daca ploaia fierbinte din ochii tai va curge,
Sa sti atunci iubito, pe pieptul meu v-ei plange
Un zgomot surd se aude si visul meu se duce
Risipind cu el al tau chip de inger
Si plang din nou pe perna mea cea goala
Ma uit in jur…singuratatea ma inconjoara
Asa e viata… uneori mai pierd
Si chipul acela as vrea sa-l mai revad
Dar el pe veci din gandul meu dispare
Si inima mea incet… incet ma doare.
 
 
Vis de iubire
In noaptea care incet se stinge
Gandul meu la tine iar ma duce
Te vad zambind in somnul tau cel dulce
Si vreau sa cred ca el la mine te aduce
As vrea din nou sa te intalnesc
Cand soarele rasare
Cu un sarut sa te trezesc
Sa alung a ta visare
Si sa ma strangi din nou la pieptul tau
Asa cum te strangeam si eu mereu
Sa retraim acele clipe-n care
Iubirea noastra era nemuritoare
Dar viata uneori e dura, iubirea se transforma-n ura
Si cand credeai ca inima ta a invins,
Ea reapare in suflet ca un foc aprins
Ce ploi fierbinti acum l-a stins
Si fluturi albi din nori la stins
Incet, incet iubirea invinge ura
Iar noi ne vom iubii ca la inceput…..
Dar ma trezesc din vis, si i-mi dau seama
Iubirea noastra intradevar….sa stins.

Poezii de Robert Botsch:

Cisnadianului Turmentat

de Robert Botsch

in cisnadie e-un baiat
de mic viclean ca si o vulpe
deoarece e turmentat
de toata lumea.. i se rupe

iubitor de urbe este
nu-i plac ai nostri hoti
inima in piept imi creste
cand vad cum ii f*** pe toti

asa ca scrie mai departe
lupta pentru toti cei multi
pentru cei ce nu stiu carte
pentru genii si inculti.

avem oras fara spital
dar mai bine e asa
ne operam ca don’ primar
in franta sau germania!

deci, te salut umbra din Turm
si port respect pentru ce faci
nu-ti fie frica de-acel tun
si nu te teme de tzintasi.

Frica de aseamăn

de Robert botsch

Cât de fericit mă simt că pot să scap de-această lume
Mă cufund în lumea mea speranţă, vis şi fantezie.
Iar privind din colţul meu oamenii par nişte glume
Ce nu ştiu că există o lume cufundată-n poezie.

Şi când dulcea ceaţă vine şi m-afund adânc în ea
Uit de lumea materială uit că pot iar suferi
Şi prin versurile mele vă invite în lumea mea
Lume-n care fără bani noi speranţe poţi primi.

Pot iubi prin poezie pot iubi un ideal
Iar când vine dulcea ceaţă orice lacrimă-i un vers
Şi atunci cum să-mi mai pese depărtarea de real
Când cu nişte simple versuri toate lacrimile-am şters.

Şi aşa că scriu tot timpul scriu căci nu vreau să mai plâng
Şi mă-ndepărtez de oameni uit c-am fost şi eu ca ei
Că puteam să plâng să sufăr înainte să mă vând
M-am vândut doar ca să uit acei ani atât de grei

Acei ani în labirint fără o şansă de ieşire
Tot ce am visat un fum tot ce mi-am dorit un vis
Şi acum sunt fericit că pot iubi prin poezie
Şi această lume-a mea este sfântul paradis.

Şi de mă veţi condamna voi fi cel ce va zâmbi
E uman să poţi urâ nu-i uman să fi ca mine
Voi zâmbi când voi veţi râde şi în gând voi reciti
Ale mele versuri triste aşteptând o nouă zi.

Zi în care iar voi scrie câte ceva despre noi
Vă voi plânge mă voi plânge, ce contează totu-I fum
Noi suntem doar nişte umbre nişte ne-ncetate ploi
Ce ne ştergem fără urmă când un soare apare-n drum.

Iar voi puteţi să criticaţi mai departe cât doriţi
Viaţa mea e fericirea pe care voi n-o veţi cunoaşte
Când citiţi aceste versuri vă simţiţi murdari minţiţi
Căci în inimile voastre frica de aseamăn paşte.

N-aţi văzut, cumva, o ţară?

  de Simona Barbu

Spuneţi-mi, n-aţi văzut, cumva, o ţară?
Am fost plecat vreo zece ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
… O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
„Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie…
Ştiu ei – că de-or veni, la ce să vie?!”
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă… de pe Lună!
Chiar, voi n-aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere

MUZICA BUNA: dati click aici

Anunțuri

19 gânduri despre „Poftim cultura.

  1. cisnadie zice:

    mai turmentatule…promoveaza si tu cultura cisnadiana…nu ai zis nimic de radu nechifor…avand in vedere ca este printre putinii cisnadieni care chiar au facut ceva…

  2. Trebuie sa recunosc ca mi-am propus sa citesc 3,4,5 poezii in fiecare seara insa am inceput cu prima si m-am oprit la ultima, inca din prima seara ! Vreau sa-i felicit pe toti cisnadienii care au compus si sa le multumesc pentru portia de cultura oferita, in mod deosebit admir maestria d-lui Cladudiu Solomon care are un talent incontestabil si trebuie sa-i multumim pentru ca il impartaseste cu noi !

  3. Mahok Valeria zice:

    Realitatea este o dramă îmbrăcată cu umor de carnaval.

    Nu confunda hărnicia cu lăcomia şi hoţia cu isteţimea.

    Mustrările de conştiinţă sunt proporţionale cu perceperea reală a greşelilor făcute.
    Suntem însetaţi de adevăr, dar bem pe săturate din paharul minciunilor.

    Sfânta dreptate a fost de mult timp internată în azilul uitării, de nemuritorii închipuiţi, care nu sunt conştienţi, că nimeni nu scapă de plata greşelilor.

    Pesimism : Fac economii de tot felul, fiindcă mă antrenez pentru viitor.

    Tripleţii: hoţi, tâlhari şi mincinoşi îşi fac de cap mai bine ca oricând.

    Democraţia atâta s-a învârtit
    Şi atâtea lucruri noi ne-a învăţat…
    Că după douazeci de ani de iniţiere,
    Haosul din ţară e mult mai mare,
    Bogatu-i tot bogat, săracul tot sărac.

    Ne rugăm lui Dumnezeu,
    Dar îl slujim pe Dracu.

    Albina, dacă n-ar face miere, ar fi tratată ca o muscă.

    Câte-ar fi de spus…
    Mi-e greu,
    O singură salvare au românii,
    Speranţa în Dumnezeu.

    Cugetări de Mahok Valeria

  4. Mahok Valeria zice:

    Destinul meu
    autor Mahok Valeria

    Tu eşti scânteia mea de viaţă
    Născut în lacrimi la ceas sfânt,
    Voinţa tatălui ceresc,
    Enigmă a vieţii pe pământ.

    Eşti muza stelei călătoare
    Pe agitatul drum al vieţii,
    Eşti dărnicia întruchipată,
    Şi suflet viu, plin de culoare.

    Tu eşti oceanul vieţii mele.
    Eşti răsărit către apus,
    Eşti uraganul nemilos,
    Pentru pedeapsa celor rele.

    Eşti orizontul meu de viaţă,
    Iar eu pământ însufleţit,
    Eşti zala unui lanţ de vieţi
    Şi un întreg pân’la sfârşit.

    08-05-2007

  5. Mahok Valeria zice:

    Vremuri râvnite
    poezie.ro
    de Mahok Valeria [ika ]

    Eram copil, când limba mieilor înţelegeam
    Şi îmi păreau cele mai scumpe păpuşi vii din lume,
    Erau vacanţe lungi cu saci de amintiri de neuitat
    Puşi la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăţie.

    Era pe vemea copilăriei mele,
    Atât de ieftină şi des găsită bucuria
    Şi-mi amintesc cât de săraci eram,
    Că o păpuşă din zdremţe de aveam,
    Mă lăudam copilăros la toţi copiii.
    Acum nepoţii noştri au de toate
    Mă bate Dumnezeu să mint,
    Dar tot mai des îi paşte nemulţumirea, plictiseala
    Şi libertatea o înţeleg greşit.

    Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
    Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
    Umblam desculţă, plouată şi dezbrăcată ca să mă călesc,
    mă sfătuiau părinţii
    Eram sănătoasă şi fericită alături de copiii din vecini
    Cu care de când mă ştiu m-aveam ca cu fraţii.

    Părinţii noştri erau prieteni buni
    Şi se-ajutau la orice trebuşoară gratis,
    Iar ale noastre mame, una pe alta se învăţau
    Cum să gătească ieftin, sănătos, mâncăruri naturale,
    Ca ciorba de salată păsărească.

    Iar cerul ziua pe-atunci era mult mai albastru ca acum
    Şi păsări mii brăzdau cu zborul lor văzduhul primitor,
    Azi tot mai des aud doar croncănit de ciori,
    Iar după fluturii ce m-alergau prin luncă, mă cuprinde dorul.

    Eram copil când mă striga vecina Savu peste gard,
    Să-mi dea clătite cu duceaţă cu urdă şi mărar, surpriză
    Azi când ne întâlnim vecinii ne cântărim dintr-o privire
    Şi cu un rânjit muşcător pe buze abia ne salutăm.

    Erau frumoase acele vremuri de demult,
    Aveau atâta libertate, pace, suflet şi descânt,
    Mă bucur că deşi s-au dus demult,
    Din drumul lor călător, le pot întoarce adesea în gând.

    Eram copiii săraci pe-atunci,
    De aceea inventam atâtea bucurii
    Din orice nimic ce ne ieşea în cale,
    Azi, copiii moderni râvnesc trecutul,
    Căci i-au saturat ofertele,
    Visele lor sunt pline numai de maşini, bani şi ţoale,
    Dar lipsite de poveşti şi de dragoste.

    03-06-2007

  6. Mahok Valeria zice:

    Ascult atentă pulsul frământat al lumii şi scriu numai ce mi se dictează din Abecedarul Divin. Valeria Mahok

    Cu mult respect, pentru toţi cititorii.
    Accesaţi pe Google numele meu şi găsiţi tot ce am scris.

  7. Mahok Valeria zice:

    Ploi de viaţă

    de Mahok Valeria [ika ]

    Plouă cu tăcere de stele, peste gândurile mele,
    Plouă cu flori de gheaţă, peste gânduri în ceaţă,
    Plouă cu prostie, necuratul fericit învie,
    Plouă cu sănătate, trupuri şubrezite zâmbesc în rate,
    Plouă cu coroane de flori, pomenind muritorii nemuritori,
    Plouă cu raze de soare, peste gânduri albe în floare,
    Plouă cu prietenie, timpul naşte armonie,
    Plouă cu sfântă învăţătură, ateismul blestemă cu ură,
    Plouă cu speranţă, pesimismul leneş îngheaţă,
    Plouă cu belşug, cumpătarea nu arde pe rug,
    Plouă cu dragoste vie, sâmburii de viaţă învie,
    Plouă cu viaţă născând mulţimi de inimi plouate cu
    vise miraculoase; aurul planetei albastre.

    15–09-2006

  8. Mahok Valeria zice:

    Nuntă de vise
    secvenţă tanka
    de Mahok Valeria [ika ]

    Nuntă de vise
    în cuibarul nopţilor,
    Luna zâmbeşte,
    Sub pleoapa văratică
    Icoanele au suflet.

    06-08-2007

  9. Mahok Valeria zice:

    Primăvara
    autor Mahok Valeria

    După reci intemperii,
    Primăvara se ivi,
    Proaspătă şi parfumată,
    Cu eşarfa înflorată
    Şi cu părul răsfirat,
    Peste dealuri aruncat.

    Şi-n bătaia vântului,
    Prin raiul pământului,
    Primăvara sărutată,
    Mai de toţi e deocheată,
    Mândră zână aşteptată.

    Escortată de orchestra
    Mare de ciripitori,
    Primăvara blândă, tandră,
    Bate la ferestre-n zori,
    Trezind mari admiratori.

    Toporaşii din grădină,
    Cu narcisele de mână,
    Au incins o horă mare,
    Dezmorţindu-se-n cărare.
    Tolăniţi leneşi la soare,
    Motănelul şi Grivei,
    Au uitat de supărarea
    Ce i-a războit mai ieri.

    Printre pomii infloriţi,
    Tinerii îndrăgostiţi
    Se amestecă-n culoare,
    Confundându-se în zare,
    Fericiţi nevoie mare.

    Veselă şi tonică
    Mândră şi armonică,
    Primăvara aşteptată,
    Veseleşte lumea toată,
    De la cel mare din casă,
    Pân’la cel mai mic din poartă.

    29-03-2007

  10. Mahok Valeria zice:

    CUGETĂRI:
    autor Mahok Valeria

    Cea mai scumpă podoabă a capului este coroana caracterului frumos.

    Fără iubire, fără minunile naturii şi fără bucuriile muzicii, viaţa oamenilor ar fi înfirmă, ca fără Divinitate.

    Viata este o nesfârsita tema de filozofie, care trebuie aplicata practic si îmbunatatita spiritual.

    Vrem să trăim ca-n Rai, dar ne purtăm ca dracii.

    Libertatea dezvăluie adevăratul caracter al unui popor.

    Caracterele frumoase sunt voinţe educate.

    Urcaţi la ceruri, îngerii pământeni
    ne-au lăsat moştenire lumina aripilor lor,
    ca să învăţăm mai uşor zborul înţelept spre viitor.

    Viaţa pământeană este şi va fi un ocean al destinelor, atâta timp cât nemulţumirile omenirii nu-l va sufoca cu deşeuri inutile fericirii.

    Mă simt fărâmă de ţărână şi nimic, în universul misterios şi infinit de mare, dar exist.

    Înţelepciunea este adevăratul talisman al fericirii.

  11. Mahok Valeria zice:

    Cugetări
    personale [ Gânduri
    de Mahok Valeria [ika ]

    2010-07-11 | |

    Eu nu am scris şi nici nu am strigat îndeajuns,
    despre sfidarea sfintei dreptăţi,
    internată în azilul uitării de nemuritorii închipuiţi,
    dar ajutată de compatrioţii interesaţi de acest fenomen,
    poate spunem lucrurilor pe nume
    şi reuşim să sensibilizăm pe cei cu putere de schimbare în bine,
    a tuturor lucrurilor.

    Ferice de cei care nu a fost atinşi încă de epidemia prostiei.
    16-03-2010

    Când treceţi pragul unei şcoli,
    ar trebui să vă închinaţi cu bucurie şi recunoştinţă,
    ca atunci când intraţi într-o biserică,
    pentru că şi una şi cealaltă vă învaţă numai lucruri bune,
    necesare vieţii, fericirii,
    dar mai ales calităţii ei.
    28-03-2010

    Viaţa este o nesfârşită temă de filozofie,
    care trebuie aplicată practic
    şi îmbunătăţită spiritual.
    17-04-2010

    Cu foamea spiritului nu poţi face pace niciodată,
    decât atunci când o hrăneşti cu mană cerească,
    adică cu iubire.
    20-04-2010

    În viaţă, nu contează neaparat cantitatea
    sau valoarea lucrurilor obţinute,
    ci felul în care ştii să te bucuri pentru ele.
    21-04-2010

    Cuvintele rostite sunt ca florile pământului,
    fiecare ne sensibilizează viaţa într-un fel aparte
    şi au o personalitate bine definită,
    de aceea trebuie să alegem cu grije
    ceea ce dăruim în fiecare zi.
    22-04-2010

    Tonul şi sinceritatea cuvintelor rostite
    pot avea memorabile crâmpeie de lumină
    plăcute sufletului omenesc
    sau hăuri de întuneric nedorit.
    26-04-2010

    Florile sunt poeziile pământului,
    Păsările, poeziile cerului,
    Muzica, limbajul comun al universului,
    iar toate aceste minunăţii pământeşti la un loc,
    sunt poemele spiritului Divin,
    dăruite lumii pentru încântarea sufletului.
    06-05-2010

    Libertatea este cea mai sinceră probă a caracterului uman.
    09-05-2010

    Înţelepciunea este adevăratul talisman al fericirii.
    09-05-2010

    Sinceritatea te poate omorâ, deşi esenţa ei este Divină.
    28-07-2010

  12. Mahok Valeria zice:

    Dă-mi, Doamne…
    autor Mahok Valeria

    Dă-mi, Doamne, dragoste de viaţă,
    Să nu–nţeleg greşit adevăratu-i scop,
    Că sunt aşa confuză câteaodată,
    Şi gânduri pesimiste îmi dau foc.

    Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
    Că printre ei destinul mi-l petrec,
    Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
    Privind la ai mei semeni,
    Cum de viaţă lor şi-a noastră îşi bat joc.

    Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
    Care oferă atâta frumuseţe pe pământ,
    Şi nu lăsa ca muzica ei verde,
    Să nu o înţeleg, să n-o dezmied.

    Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
    Că-ţi pot cânta în versuri măreţul altruism,
    Cu care ai împodobit viaţa şi atâtea lucruri,
    Şi dragostea, ce o râvneşte orice muritor.

    Dă-mi, Doamne, pace în suflet şi recunoştinţă,
    Să-ţi mulţumesc în fiecare clipă, că trăiesc,
    Şi să-ţi transmit mesajul de iubire mai departe,
    Căci calitatea vieţii are mare preţ.

  13. Mahok Valeria zice:

    Cuget târziu I
    poezie.ro

    de Mahok Valeria [ika ]

    Am dedus că viaţa pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
    dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
    ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseţii ei spirituale,
    care prin legile ei înţelepte va înflori sănătatea, fericirea şi pacea sufletească a omenirii.
    Am învăţat că nu râvnesc şi să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
    dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape şi de sănătoasă este fericirea spirituală,
    trebuie doar să o dorească cu adevărat şi să respecte câteva norme elementare de morală,
    apoi trăgând linie de fracţie să calculeze cu ochii sufletului câtul dintre fericirea materială şi cea spirituală şi să aleagă.
    Am înţeles că nu întâmplător viaţa pământeană are scară de valori;
    dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul moral nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înţelepciunii.
    Am dedus că în travaliul vieţii pământene, poftele umane ridicate mai presus de iubirea Divină, transformă viaţa oamenilor în episoade dramatice, dar şi educative până la sfârşitul ei.
    Am înţeles că oricât de ateistă şi demonstrativă este stiinţa omenirii, în faţa neputinţei şi a morţii îngenunchiază la picioarele Divinităţii cerându-i cu pioşenie ajutor şi îndurare.
    Am dedus că oamenii aţâţaţi de poftele cunoaşterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele şi ,,blestemele” lor.
    Am înţeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mişcării şi ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.
    Am dedus că din coastele neprevăzutului curios s-au născut legile universale, dar că ele au suport divin.
    Am înţeles că mai uşor scoţi apă din inima stâncii împietrite de timp, decât să scoţi prostia din omul catâr şi capriciile din femeia frumoasă.
    Am dedus că în temniţa singurătăţii se aprind făcliile cugetărilor, idolii albi sau negri ai firii omeneşti, autocunoaşterea şi deseori moartea.
    Am dedus că omenirea şi cercetarea universului înconjurător oricât de perfecte ar deveni se vor termina într-un punct mort ca şi construcţia turnului Babel,
    probabil că şi Geneza are anotimpuri şi luptă pentru regenerare.
    Am înţeles că arta pământenilor de-a trăi în armonie cu mediul înconjurător este un dar divin, care cere mult respect pentru Decalogul biblic.

    09-03-2008

  14. Mahok Valeria zice:

    Cuget târziu
    autor Mahok Valeria

    Mi-am înţeles părinţii cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme şi încă nu am reuşit să le mulţumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
    Am dedus că darul cel mai preţios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
    Am simţit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
    Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinţi.
    Am observat că şi iubirea are scară de valori diferite, dar rucsacul ei merită cărat în spate toată viaţa, chiar dacă e greu.
    Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucurii, dar mai are încă susţinători rătăciţi.
    Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărţite nu sunt bucurii.
    Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
    Am dedus că experienţele vieţii rumegate în timp nasc boabe de înţelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
    Am înţeles că numai diferenţa dintre caracterele omeneşti stimulează progresul.
    Am observat că bolovanii vieţii nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
    Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunţele înţelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
    Am simţit că iubirea are puteri magice şi dincolo de viaţă.
    Am dedus că pentru a escalada piramida vieţii cu bine trebuie să mă hrănesc cu pâinea înţeleptului.
    Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că şi eu fac parte din turma Domnului.
    Am invidiat oamenii bogaţi spiritual şi pacea inimii lor, dar nu şi renunţările lor lumeşti.
    Admir plângând bucuriile performanţelor omeneşti şi sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
    Am observat că darurile caracterelor omeneşti sunt diferite ca să ne înţelepţim unii pe alţii.
    Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult dând lumii viaţa cu miracolele ei surprinzătoare.
    Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simţit.
    Am dedus că oceanul purificării spirituale este singurătate îngenunchiată în credinţă.
    Am simţit că fără durere nu aş înţelege bucuria lipsei ei.
    Am observat că în turma Domnului se înmulţesc lupii, nu oile.
    Am dedus că atât de cumpătată este toată creaţia Domnului, încât ameţesc gândindu-mă la scopul ei adevărat.
    Am învăţat de toate, ca să-mi dau seama că nu ştiu mai nimic.
    Am iubit, am urât, am iertat,
    Am să primesc ce-am dat.

    21-05-2007

  15. Leytone zice:

    Referitor la cantitatea de cultura oferita aici pe cap de cititor….io zic ca e bine :))) sunt 3 comentari din care 1 e al poetului :))) Pariu ca au fost cativa care au dat pe ci cand a deschis CT pagina asta si atat,ca dupaia nu a mai intrat nimeni in afara de cei care au comentat si de CT care a tot postat! Orcum…. nu ca ma dau eu in vant dupa poezie ca nu is io cesti ce mare „dinasta” cu neuroni multi si inghesuiti care n-au loc unul de altul si dau pe afara( a nu se intelege ca jignire la adresa celor care fac poezie sau altfel de lucruri artistice si ce tin de cultura) ,dar am observat ca atat timp cat scandalu’ e in floare pe al nostru „neam” nici de pagina asta nu-l doare!
    Bafta :))) am citit destul incat sa ma ia somnul (a nu se intelege ca poezile astea m-au plictisit…ba chiar mi-au placut ,dar e tarziu…. si trebuie sa mai si dorm 🙂

  16. Eu Sepi trebe sa va spun ca e putin ce aveti pentru pagina de cultura. Claudiu esti tare. Dar de ce asa de putin??? De ce???
    Pentru ca prin oras vad mai tot mereu afise cu concerte la biserica saseasca. Cred ca daca n-ar fii acolo cei care organizeaza tot felul de activitati ne-am duce naiba la capitolul cultura.
    Cred ca Domn’ Profesor face acolo multe actiuni de cultura.
    APROPO! poate cineva sa ma lamureasca si pe mine cu o informatie??? asa pentru cultura mea personala???
    Am auzit ca Domn’ Profesor Henning face parte din Opus Dei??? Chiar e asa de mare tipul???
    Am auzit si eu, poate ma lamureste cineva.

  17. Va multumesc pentru aprecieri si pentru ca a-ti postat pe blog toate poeziile mele…sincer nu ma asteptam,asta inseamna ca oricine are ceva de spus i-si gaseste loc aici.Felicitari pentru ceea ce faceti pentru Cisnadieni si pentru oras in general.

Comenteeeeezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s